Europa: România are nevoie de o piață de capital care să contribuie la dezvoltare

Europa traversează un moment critic, subliniat explicit de concluziile

România își construiește viitorul financiar: Imperativul unei piețe de capital dinamice pentru creștere economică

Contextul european a intrat într-o fază de schimbări structurale majore, o realitate care nu se limitează doar la granițele statelor individuale, ci impune o reevaluare fundamentală a modelelor de competitivitate și expansiune. Pe continent, entitățile corporative se confruntă cu o presiune constantă de a atrage fonduri ample, esențiale pentru a menține ritmul transformărilor digitale, pentru a întări bazele industriale și pentru a face față provocărilor complexe din sectoarele energetic și de securitate.

Volumul de capital necesar pentru a susține aceste obiective depășește capacitatea de absorbție a bugetelor publice, ceea ce impune implicarea masivă a resurselor private.

Această dilemă este extrem de pertinentă și pentru economia românească.

În cursul ultimului an, din momentul în care am preluat conducerea Direcției de Instrumente și Investiții Financiare la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), am analizat în detaliu dinamica sectorului și metamorfozările specifice pieței locale. Progresul înregistrat este tangibil: am reușit să obținem autorizarea unei Contrapărți Centrale, am lansat o Piață de Creștere dedicată și am implementat un ansamblu de norme juridice care a trecut printr-un ciclu amplu de modernizare și actualizare.

Totuși, accentul nu trebuie pus exclusiv pe bilanțul realizat, ci pe traseul viitor. Interogativa crucială rămâne: care sunt pașii concreți pe care îi vom parcurge de aici înainte?

Infrastructura consolidată până în prezent trebuie să servească drept temelie pentru o nouă etapă de maturizare a pieței românești, o etapă care nu poate fi izolată de tendințele continentale.

Europa traversează un moment critic, subliniat explicit de concluziile Rapoartelor Draghi și Letta, care au expus vulnerabilitățile sistemice: prăpastia tehnologică, erodarea productivității, diminuarea bazei de forță de muncă și, în mod particular, dificultatea cronică de a aduna suficiente resurse financiare pentru investiții. În ultimul deceniu, fragilitatea lanțurilor de aprovizionare europene a devenit evidentă, demonstrând cât de expusă este economia continentală atunci când depinde de insumuri, tehnologii sau materii prime provenite din afara spațiului UE.

În contexte geopolitice tensionate, aceste dependențe externe se transformă rapid în factori de stres și risc sistemic. De aceea, consolidarea capacității autohtone de producție, inovare și alocare a capitalului este vitală. Transformarea simultană a trei piloni – inovarea, energia și securitatea – va fi determinantă, iar toți acești piloni au o cerință comună: accesul la capital.

Mobilizarea suplimentară a capitalului privat către economia reală este imperativă, deoarece resursele bugetare singure nu pot acoperi costurile tranzițiilor necesare. Economii acumulate de populație, fondurile de pensii, portofoliile de investiții și capitalul instituțional trebuie direcționate mai eficient spre active productive. Acest proces poate fi accelerat printr-o colaborare inter-instituțională intensificată, prin schimbul de bune practici și prin dezvoltarea de soluții comune. Pericolele de natură tehnologică, cibernetică și financiară ignoră frontierele geografice, iar Astfel, cooperarea în domeniile unde acțiunea colectivă aduce beneficii măsurabile devine esențială. Simultan, este necesar curajul de a simplifica arhitectura reglementară, asigurându-ne că normele își ating scopul protector fără a deveni o sarcină excesivă pentru dezvoltare.

Reglementarea trebuie să garanteze protecția investitorilor și integritatea pieței, dar reducerea birocrației excesive, atât la nivel UE, cât și național, trebuie să rămână o prioritate constantă.

Pentru România, poziționarea pieței de capital ca o prioritate strategică este indispensabilă. Trebuie să găsim modalități mai eficiente de a canaliza resursele interne către economia reală, de a oferi firmelor acces facilitat la finanțare și de a clădi un mediu în care încrederea investitorilor să fie consolidată.

Bursa de Valori București a înregistrat avansuri notabile în perioada recentă, iar ambiția de a obține statutul de piață emergentă în clasamentele MSCI ar putea spori vizibilitatea României și ar putea atrage fluxuri semnificative de capital străin.

Cu toate acestea, existența unei piețe funcționale nu este suficientă

Cu toate acestea, existența unei piețe funcționale nu este suficientă.

Este necesară o piață mai adâncă, cu lichiditate sporită, un număr mai mare de participanți, o listare extinsă de companii și o gamă diversificată de produse financiare care să Lansarea de noi oferte publice de acțiuni (IPO), dezvoltarea de instrumente noi și punerea în funcțiune a Contrapărții Centrale și a Pieței de Creștere reprezintă pași fundamentali.

În anii următori, România are nevoie de un plan național coerent pentru piața de capital. Trebuie să oferim un ce așteptări are statul român de la acest segment? Dorim o piață pur reflexivă a economiei sau una care să impulsionze activ dezvoltarea? Intenționăm să finanțăm prin intermediul acesteia investiții, infrastructură, cercetare-dezvoltare și firme românești? Ne dorim o relevanță regională sau europeană?

Dacă O astfel de viziune nu poate supraviețui fără instituții solide, capabile să o susțină.

Pentru ASF, această discuție implică o responsabilitate directă, dar trebuie să recunoaștem cu sinceritate că multe decizii anterioare au fost luate conform unei logici rigide, similară cu „Patul lui Procust”, fără a evalua adecvat impactul asupra capacității operaționale.

Am ajuns într-o situație în care soluțiile temporare au devenit normă, iar constrângerile administrative și legislative au început să afecteze chiar și capacitatea instituției de a-și îndeplui mandatul. Capacitatea de supraveghere a piețelor a suferit o reducere de aproximativ 50%, iar blocajele instituționale, inclusiv în sfera achizițiilor publice, ne plasează într-o poziție paradoxală: tocmai în momentul în care piețele se extind, tehnologia evoluează rapid și riscurile devin mai complexe, riscăm să nu dispunem de instrumentele necesare pentru a ține pasul.

Nu putem monitoriza piețele viitoare folosind structuri, mecanisme și competențe concepute pentru realitățile din trecut.

Avem nevoie de profiluri de personal adaptate noilor tipuri de risc, de mecanisme de lucru optimizate, de o arhitectură instituțională flexibilă și, mai ales, de abilitatea de a reacționa prompt la mișcările pieței.

Supravegherea trebuie să protejeze piața, fără a-i inhiba expansiunea. Trebuie să încurajăm inovarea, fără a eroda încrederea.

Trebuie să salvagardăm investitorul, fără a deveni o frână pentru progresul tehnologic și dezvoltare.

România și Europa trebuie să treacă la acțiune, dar este necesar să adoptăm o abordare strategică, calculată, nu una reactivă și urgentată. Avem nevoie de o piață de capital care să transforme resursele în investiții, astfel încât investițiile să dezvolte companiile, iar companiile consolidate să genereze competitivitate. Avem nevoie de capital privat mobilizat în economie, de reguli mai simple și predictibile, de instituții puternice, capabile de adaptare și, mai presus de toate, de încredere.

Avem oportunitatea de a construi o piață de capital care nu doar finanțează economia actuală, ci creează premisele pentru economia viitoare: pentru tehnologie, pentru companii inovatoare, pentru energie, pentru securitate și pentru competitivitate.

(Material de opinie de Gabriel-Ioan Avrămescu, prim-vicepreședinte ASF)