Datele confirmă o tendință clară de comprimare a veniturilor!
Veniturile obținute sub formă de dividende continuă să crească, chiar dacă disparitățile salariale din România s-au strâns între 2018 și 2025.
Instituția financiară AFIN atrage 1,2 milioane de lei pentru susținerea economiei sociale
Costul unui trai decent pentru o familie cu doi copii a depășit 11.600 de lei pe lună
Pariu de 400 de milioane de euro: DHL mizează totul pe Europa Centrală și de Est!
Investiție de 4,7 milioane de euro în stația de transformare din VicovAceastă constatare provine dintr-o analiză detaliată a datelor fiscale, care arată o divergență interesantă: deși distanța dintre cei mai bine plătiți și restul angajaților s-a micșorat, inegalitatea veniturilor totale nu s-a redus în același ritm, mai ales la persoanele care dețin acțiuni.
Studiul menționat, intitulat „Compression from Above: Earnings Inequality and Dynamics in a Fast-Converging Economy”, a fost publicat în octombrie 2026 de o echipă de cercetători formată din João B. Duarte, Alin Marius Andrieș și Georgiana Balaban. Analiza se bazează pe declarațiile salariale înregistrate la Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și utilizează indicatorii standardizați ai bazei de date globale GRID.
Perioada acoperită de cercetare cuprinde anii 2018–2025, iar eșantionul include anual între aproximativ 4,5 și 4,9 milioane de salariați cu vârste cuprinse între 25 și 55 de ani, care îndeplinesc criteriile de venit stabilite de cercetători.
Datele cuantitative confirmă o tendință clară de comprimare a veniturilor la vârf. Coeficientul Gini, care măsoară concentrarea veniturilor, a coborât de la 0,440 în 2018 la 0,402 în 2025. În paralel, cota din totalul salariilor care revine celor mai bine plătiți 10% dintre angajați a scăzut de la 33,7% la 30,4%, iar partea corespunzătoare primilor 1% a coborât de la 8,5% la 7,1%.
Aceste cifre indică o mai mare echitate în distribuția salariilor.
Dinamica creșterii salariale a fost neuniformă pe toată scara veniturilor.
La nivelul median, salariile reale au avansat cu 57,6%, în timp ce pentru angajații aflați în partea inferioară a distribuției (percentila 10), creșterea a fost de 66,8%.
La vârf, însă, avansul a fost mult mai modest: 33,3% la percentila 90 și doar 18% la percentila 99.
Autorii subliniază că aproximativ 75% din reducerea diferenței dintre aceste percentile a provenit din apropierea salariilor mari de cele mediane, nu din comprimarea diferențelor din partea inferioară a distribuției.
Rolul sectorului public a fost decisiv în această evoluție!
Această structură de comprimare diferențiază România de alte țări studiate în literatura de specialitate, precum Lituania, Coreea de Sud și Brazilia, unde reducerea inegalității a fost condusă de creșterea relativ mai rapidă a veniturilor mici. În cazul României, motorul schimbării a fost mai degrabă o frânare a creșterii la vârf.
Rolul sectorului public a fost decisiv în această evoluție.
Analiza descompunerii arată că aproximativ 42% din reducerea diferențelor salariale din jumătatea superioară a distribuției naționale a provenit din comprimarea salariilor în administrația publică, educație și sănătate.
Alte 24% sunt explicate prin recuperarea decalajului salarial de către restul economiei față de sectoarele dominate de stat, iar aproximativ 32% provin din reducerea diferențelor în celelalte activități economice.
În aceste trei sectoare, coeficientul Gini a coborât de la 0,388 la 0,321, în timp ce în restul economiei reducerea a fost mai modestă, de la 0,441 la 0,418.
Totodată, salariul median din afara sectoarelor dominate de stat a crescut în termeni reali cu 59,5%, comparativ cu 30,4% în aceste sectoare, reducând diferența dintre cele două categorii.
Deși salariul minim a înregistrat o creștere semnificativă în perioada analizată, autorii consideră că acesta nu poate explica, singur, comprimarea salariilor din jumătatea superioară a distribuției. Ponderea angajaților cu venituri salariale anuale aflate la cel mult 2% de salariul minim anual a scăzut de la 10,3% în 2018 la 6,9% în 2025.
Mai mult, reducerea disparităților s-a produs în mare măsură la niveluri de venit situate semnificativ peste pragul minim. Cercetătorii exclud ca explicație exclusivă și schimbarea structurii forței de muncă sau facilitățile fiscale sectoriale anterioare. În activitățile care nu au beneficiat de scutirile de impozit, diferențele salariale din partea superioară s-au redus chiar mai mult decât la nivel național.
O altă concluzie importantă este că această evoluție s-a desfășurat într-un context de impozitare cu cotă unică, spre deosebire de modelele economice care asociază limitarea inegalității cu impozitarea progresivă. Astfel, reducerea inegalității salariale în România nu a fost rezultatul unei politici fiscale progresive, ci al unei dinamici de piață și a rolului sectorului public.