România propune moratoriu fiscal de cinci ani pentru a atrage investitori

Ce decizii au dus la această propunere?

Instabilitatea legislativă fiscală din România a devenit un obstacol major pentru dezvoltarea economică, determinând mulți investitori străini să își retragă capitalul.

Conform analizei realizate de experții de la Frames, noul guvern ar trebui să introducă un moratoriu fiscal, validat prin lege, cu o durată cuprinsă între trei și cinci ani.

Această măsură ar implica înghețarea nivelului și a structurii impozitelor existente, inclusiv a celui pe dividende, pentru a oferi predictibilității pieței.

Orice derogare de la această regulă ar fi permisă doar dacă este susținută de un studiu de impact public și comunicată cu cel puțin un an înainte de intrarea în vigoare.

Propunerea include, de asemenea, eliminarea sau suspendarea taxelor care afectează direct capacitatea de investiții, precum impozitul pe construcțiile speciale, cunoscut popular drept „taxa pe stâlp”.

Programul de guvernare actual prevede deja un interval minim de șase luni între anunțarea și aplicarea noilor măsuri fiscale care afectează companiile, însă specialiștii consideră că acest termen este prea scurt pentru proiectele de anvergură, care se calculează pe orizonturi de 10-20 de ani. Adrian Negrescu, managerul Frames, susține că un astfel de pact fiscal, codificat legal, ar fi cel mai puternic semnal trimis către comunitatea investitorilor, având potențialul de a readuce miliarde de euro în economia națională, fără a genera costuri suplimentare pentru bugetul de stat.

O componentă esențială a acestei reforme ar fi instituirea unui consiliu consultativ economic pe lângă prim-ministru. Acest organism ar aduce împreună reprezentanții primelor 10-15 companii care contribuie semnificativ la veniturile statului, precum și liderii din sectoarele cheie: construcții, imobiliare, industrie auto, energie, producția de tutun și a băuturilor răcoritoare, alături de patronatele microîntreprinderilor.

Ideea nu este de a crea un mecanism de lobby sau de a acorda privilegii unor entități mari, ci de a folosi cunoașterea de teren a acestor actori economici.

Marile contribuatoare înțeleg mai bine decât departamentele ministeriale dinamica pieței, viteza cu care consumatorii migră în zona informală și impactul amânării investițiilor atunci când regulile se schimbă brusc.

Contextul care a dus la această propunere este marcat de o serie de decizii adoptate în ultimii ani, implementate frecvent prin ordonanțe de urgență, fără studii de impact riguroase și fără consultări reale cu industriile afectate. Această abordare a generat efecte imediate asupra încasărilor la buget. Un exemplu elocvent este OUG 7/2026, care a modificat regulile din industria jocurilor de noroc, delegând primăriilor dreptul de a autoriza sau interzice activitatea.

În perioada februarie-mai 2026, au fost aprobate doar 2.337 de aparate de joc, comparativ cu aproape 19.000 în intervalul echivalent al anului anterior, o scădere de 88%.

Veniturile din taxe de autorizare au coborât de la 485 de milioane de lei la 300 de milioane de lei, reprezentând o reducere de aproximativ 40%.

Dintre cele circa 3.100 de unități administrativ-teritoriale, doar 90 au emis hotărârile de consiliu necesare, deși termenul limită de 60 de zile s-a încheiat.

Măsura, concepută să aducă ordine și venituri, a condus la haos administrativ, pierderi de venituri și eliminarea de locuri de muncă, în timp ce o parte din activitate a trecut în sfera informală.

Un alt sector afectat de schimbările bruște este cel al locuirii, unde TVA-ul aplicat locuințelor noi a urcat de la 9% la 21%, începând cu 1 octombrie. Pentru un apartament evaluat la 100.000 de euro, diferența de cost reprezintă aproape 10.000 de euro, sumă care este suportată fie de cumpărător prin prețul final, fie de dezvoltator prin reducerea marginii de profit.

Vanzările de apartamente erau deja în scădere cu aproape 9% în primul semestru, iar accesibilitatea locuințelor se află la nivelul cel mai scăzut din 2018.

Riscul pentru stat este de a colecta un TVA mai mare pe un număr mult mai mic de tranzacții, într-un domeniu care a fost unul dintre puținele surse de creștere economică.

Industria auto, unul dintre principalii exportatori ai țării, traversează și ea o perioadă dificilă.

Producția de autoturisme a înregistrat o scădere de aproape 13% în prima jumătate a anului, iar la marca Dacia, declinul a fost de 18%.

Deși o parte din cauze sunt de natură europeană, au contat și cererea internă slabă, programelor de sprijin reduse sau amânate și absența unei strategii industriale clare.

Producătorii de tutun și de băuturi răcoritoare au suferat, de asemenea, din cauza creșterilor succesive de accize și taxe, anunțate adesea fără un calendar previzibil, ceea ce a stimulat contrabanda și a descurajat investițiile.

Instabilitatea fiscală este descrisă cel mai bine de istoria recentă a impozitului pe dividende. Până la finele anului 2022, cota era de 5%, situându-se printre cele mai competitive din Europa, ceea ce permitea antreprenorilor să își planifice investițiile pe termen lung.

Cum reflectă istoria instabilitatea fiscală?

Ulterior, au avut loc trei majorări în patru ani: la 8% de la 1 ianuarie 2023, la 10% de la 1 ianuarie 2025 și la 16% de la 1 ianuarie 2026.

Astfel, cota a crescut de peste trei ori față de nivelul din 2022.

În prezent, în Parlament se debatează o nouă modificare, respectiv reducerea impozitului la 8% pentru anumite dividende plătite între firme, măsură pe care guvernul anterior o avizase negativ.

Mesajul transmis antreprenorilor este că incertitudinea privind nivelul de impozitare pe termen mediu persistă.

Dividendele nu sunt o situație izolată; în același interval de timp, plafonul de venituri pentru regimul microîntreprinderilor a fost redus în mai multe etape, de la 1 milion de euro la 100.000 de euro. Impozitul minim pe cifra de afaceri, introdus în 2024, va fi eliminat din 2027.

Cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% și 9% au fost grupate într-o cotă unică de 11%, cu excepții care au variat lunar.

Taxa pe stâlp a fost reintrodusă, iar accizele au fost majorate repetat. Practic, în ultimii cinci ani, niciun antreprenor nu a început un exercițiu financiar în condiții identice cu cele din anul precedent.

Adrian Negrescu subliniază că în cinci ani, impozitul pe dividende s-a triplat în trei pași, regimul microîntreprinderilor a fost rescris de mai multe ori, iar TVA-ul a crescut. Niciun antreprenor nu poate elabora un plan de afaceri pe cinci ani dacă regulile se schimbă anual. Instabilitatea a devenit ea însăși o taxă, posibil cea mai costisitoare dintre toate. Cel mai clar exemplu al lipsei de predictibilitate este impozitul pe construcțiile speciale, „taxa pe stâlp”.

Introducerea sa a avut loc în 2014, urmată de eliminarea din 2017 după ani de critici, și reintroducerea din 2025, cu o cotă de 1%, prin ordonanța de urgență denumită „trenuleț”.

Această taxă se aplică infrastructurii: rețele electrice, stâlpi și antene de telecomunicații, conducte, turbine eoliene, parcuri fotovoltaice, transformatoare și alte construcții care nu sunt clădiri.

Problema nu constă doar în cost, ci în mesajul transmis: taxarea loveste exact investițiile de care România are cea mai mare nevoie, precum rețelele de energie pentru producția regenerabilă, infrastructura de telecomunicații și capacitățile noi de producție. Federația Patronală a Energiei a avertizat că acest impozit va fi „distructiv” pentru multe investiții din mai multe sectoare și că bugetul nu va beneficia pe termen mediu.

La momentul reintroducerii, nu era clar dacă procentul se aplica valorii inițiale sau celei amortizate.

Un investitor care decide un proiect de zeci de milioane de euro nu poate opera cu reguli care apar, dispar și reapar în funcție de nevoile bugetare ale guvernelor succesive.

Adrian Negrescu subliniază că taxa pe stâlp este exemplul perfect de impozit care descurajează investițiile în infrastructură. Un investitor nu se teme de o taxă de 1%, ci de incertitudinea privind taxele care vor apărea anul viitor.

Efectele instabilității fiscale și politice se reflectă deja în statisticile privind investițiile.

Anul trecut, România a atras investiții străine directe de aproape 7,9 miliarde de euro, al treilea cel mai bun rezultat din ultimul deceniu.

Totuși, în primul semestru din 2026, fluxul net a scăzut la doar 669 de milioane de euro, comparativ cu 3,72 miliarde de euro în aceeași perioadă a anului anterior, o prăbușire de 82%.

În trimestrul al doilea, fluxul a fost negativ, de -521 de milioane de euro, cel mai slab nivel trimestrial din 2013. Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul BNR, a caracterizat această evoluție drept „un semnal care nu poate fi ignorat”. Componenta cea mai îngrijorătoare este cea a profiturilor reinvestite, negative cu 1,1 miliarde de euro în prima jumătate a anului.

Companiile străine nu doar că nu mai aduc capital nou, ci își rapatriază profiturile în loc să le reinvestească local.

Creșterea impozitului pe dividende la 16% nu a reușit să oprească această tendință. Retragera capitalului de către investitori nu se datorează unei singure taxe, ci pierderii încrederii în stabilitatea regulilor pe durata proiectului.

Dacă trendul se menține, 2027 ar putea fi primul an în care România nu doar încetinește ritmul investițiilor, ci și le pierde pe investitorii existenți. Lipsa capitalului străin, combinată cu necesitatea reducerii deficitului bugetar și finalizarea fondurilor europene din PNRR, lasă economia fără unul dintre principalele motoare de creștere.