Impozit 10% la lichidare și reducerea capitalului: ghid practic pentru asociați

Cine plătește și cum se calculează

Regimul fiscal aplicabil veniturilor obținute de acționarii persoane fizice la desființarea unei companii sau la reducerea fondurilor proprii este reglementat de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015). Conform articolului 97, alin. (5), orice sumă primită de asociat care depășește simpla rambursare a contribuției inițiale este supusă unui impozit final de 10%. Responsabilitatea de a calcula, reține și transfera această taxă aparține societății, nu individului, ceea ce impune o gestionare atentă a fluxurilor financiare.

Dobânzile statului: o factură de 2,35 ori mai mare decât economiile la salariiexpansiunea europeană depinde de o finanțare externăMeta dată la 25 de miliarde de dolari pentru scandalul Cambridge AnalyticaVictor Căpitanu: de la afacere cu bani împrumuți la companie listată la bursă

Termenele limită pentru achitarea datoriei fiscale variază în funcție de natura operațiunii. În cazul lichidării definitive, plata se face până la data depunerii situației financiare finale la Oficiul Registrului Comerțului. Pentru reducerea capitalului social, termenul este până la ziua de 25 a lunii următoare distribuirii veniturilor. Normele metodologice (punctul 25, art. 97) clarifică că, la lichidare, reprezentantul legal al firmei are sarcina de a reține și a vira impozitul direct către registrul comerțului.

Termene de plată și obligații administrative

Baza impozabilă se determină pe un principiu simplu: nu se taxează rambursarea capitalului aportat, ci doar excedentul. La lichidare, baza de calcul este diferența dintre totalitatea bunurilor și sumelor distribuite și valoarea aportului la capitalul social (inclusiv primele de emisiune). Venitul impozabil provine din rezerve, profit reportat și câștiguri nedistribuite rămase după stingerea datoriilor. La reducerea capitalului, se impune exclusiv partea care nu echivalează cu restituirea cotei-părți din aporturi. De exemplu, dacă capitalul a fost majorat anterior din profit și ulterior se reduce prin restituirea în bani, acea sumă nu provine dintr-o contribuție efectivă și devine supusă impozitului de 10%.

Exemplu concret și documentație necesară

Pentru a înțelege mecanismul, iată un scenariu: o societate se dizolvă voluntar, având un capital social de 45.000 lei (aportul unui singur asociat). După lichidarea datoriilor, rămân 120.000 lei din rezerve și profit reportat, deci suma totală distribuită este de 165.000 lei. Baza impozabilă este 165.000 - 45.000 = 120.000 lei. Impozitul reținut este de 12.000 lei, iar asociatul primește net 153.000 lei.

Pe plan administrativ, societatea trebuie să completeze formularul 100 pentru declararea impozitului reținut la sursă, respectând termenul de plată. Ulterior, datele se consemnează în declarația informativă anuală (formularul 205), detaliind fiecare beneficiar persoană fizică. Documentația include hotărârile Adunării Generale, publicările legale (Legea nr. 31/1990), situațiile financiare și proiectul de repartizare. Este crucial să se evite confuzia cu dividendele, care au un regim distinct; sumele nedistribuite la finalul lichidării intră sub incidența articolului 97. Atenție și la aporturile „reconstituite” din rezerve, care nu beneficiază de scutire, și la evaluarea corectă a bunurilor distribuite în natură. Pentru asociații nerezidenți, se aplică regulile specifice, inclusiv convențiile de evitare a dublei impuneri, susținute de certificate de rezidență fiscală.