Prea multă prudență și bani scumpi?
Potențialul de a dubla volumul creditării corporative în România se ascunde în spatele a 14.000 de companii care, deși își demonstrează constant performanța financiară, ocolesc împrumuturile bancare. O analiză recentă a Băncii Naționale a României (BNR) arată că, dacă aceste firme ar lua credite, ponderea finanțărilor corporate în economie ar putea urca spectaculos până la pragul de 600 de miliarde de lei.
BRD lansează primul credit pentru companii cu protecție împotriva creșterii dobânzilor
BCR Pensii simplifică transferul online al activelor din Pilonul 3 către fondul BCR PLUS
Fondurile de obligațiuni din România au pierdut cursa cu inflația
Banca Transilvania lansează BT Trade pentru economii și investiții recurenteSituația e cu atât mai vizibilă cu cât România a stagnat ani la rând la coada clasamentului european privind intermedierea financiară. În timp ce media Uniunii Europene e mult mai sus, la noi creditele totale reprezintă doar circa 22% din Produsul Intern Brut, iar activele bancare stau la 50% din PIB.
Rămâne însă paradoxul: de ce firmele sănătoase fug de bănci, ce alternative folosesc și cum poate fi impulsionat un sector corporate blocat la o pondere modestă de 11-12% din PIB?
Aurelian Dochia, analist economic, explică fără ocolișuri acest fenomen. Prudența e cuvântul de ordine; mulți manageri se tem sau pur și simplu n-au pe masă planuri concrete de investiții și extindere. Apoi, vorbim despre prețul banilor: dobânzile la creditele în lei sunt privite încă drept destul de piperate. O firmă trebuie să fie sigură că proiectul pe care îl finanțează aduce un randament care bate clar dobânda, altfel riscul devine prea mare.
În plus, mulți antreprenori preferă creditul în valută, ajutați de stabilitatea cursului din ultima vreme.
De ce refuză firmele băncile?
Să nu uităm nici că o mulțime de companii locale sunt filiale ale unor grupuri internaționale și se bazează pe bani veniți „de la mama”, prin transferuri interne sau linii directe la bănci din străinătate, tăind astfel cordonul ombilical cu sistemul bancar local.
Statistica BNR scoate la iveală 27.800 de companii încadrate în elită. Din acest lot impresionant, aproape jumătate — adică 13.700 de entități — n-aveau nicio linie de credit bancar activ în martie 2026. Harta acestor firme nefinanțate e diversă: peste 4.000 vin din servicii, mai mult de 3.000 din comerț și tot pe-acolo se învârte și industria prelucrătoare.
Nici restul nu se înghesuie la ghișeele băncilor: peste 1.400 de firme din construcții, aproape 870 din agricultură, 320 din imobiliare, peste 90 din industria extractivă și 266 din utilități preferă să se descurce pe cont propriu.
Standardul pentru o companie performantă e extrem de ridicat, fiind calculat pe bază de indicatori obiectivi. BNR le trece pe acest „panou de onoare” pe cele care prind topul de 15% după un scor compus din profit net, cheltuieli cu salariile și numărul de angajați, menținând această poziție cel puțin 7 ani din ultimii 9 analizați.
Amprenta lor în economie e uriașă: deși reprezintă doar 3% din totalul firmelor active, aduc peste jumătate din valoarea adăugată brută a României și țin în spate jumătate dinforța de muncă a țării.
Cine este elita economică?
Dacă cele 13.700 de firme s-ar hotărî să apeleze la bănci, volumul suplimentar de creditare ar sări de 321 de miliarde de lei, adică peste 64 de miliarde de euro. Puse alături de soldul actual al finanțărilor corporate — de vreo 260 de miliarde de lei, incluzând valuta —, totalul ar urca la peste 580 de miliarde de lei.
Practic, piața s-ar putea dubla.
Toată această dezbatere prinde contur în campania ZF „România crește prin creditare”.
Chiar dacă firmele nu pot fi trase cu forța la bancă, specialiștii cred că instituțiile financiare pot schimba foaia prin oferte mai abile și personalizate, capabile să spargă gheața conservatorismului financiar.
Datele prezentate în premieră de ZF confirmă aceeași reticență cronică: în ultimul an, peste 80% dintre IMM-uri n-au cerut niciun leu de la bancă.