Deficit mare și inflație ridicată: România riscă dobânzi mari

Cum explică Codîrlașu prudența sa în ciuda datelor favorabile?

Inflație persistentă și deficit structural: România se confruntă cu presiuni severe asupra costului creditului

Situația macroeconomică din România se caracterizează printr-o combinație îngrijorantă: un deficit bugetar persistant și o inflație care refuză să coboare la nivelurile țintuite.

Aceste două factori generează o presiune directă asupra ratelor dobânzilor de împrumut, ceea ce crește costurile pentru stat, firme și gospodări. Deși execuția bugetară prezintă semne de îmbunătățire, riscurile structurale rămân nerezolvate, iar perspectiva pe termen scurt este marcată de incertitudine.

Adrian Codîrlașu, președinte al CFA România, subliniază că se observă o evoluție pozitivă în executarea bugetului.

Veniturile au înregistrat o creștere, sprijinită de efectele majorării taxei pe valoare adăugată din anul precedent și de creșterea impozitului pe profit. În paralel, cheltuielile cu personalul din sectorul bugetar au scăzut, un indicator considerat pozitiv pentru disciplina fiscală.

Diferențele dintre calculele autorității statistice europene (ESA) și cele ale Ministerului Finanțelor se explică parțial prin fluxuri suplimentare de fonduri europene care au intrat în contabilitatea statului.

Totuși, economistul insistă asupra faptului că pericolul nu a dispărut, chiar și în scenariul optimist în care ultimele tranșe ale Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) vor fi primite până la sfârșitul anului, așa cum a asigurat ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

Nazare a detaliat în raportul privind execuția bugetară pentru primele nouă luni că atingerea țintei de deficit de 6,2% pentru anul 2026 este condiționată strict de intrarea efectivă a fondurilor europene. Concret, succesul depinde de sumele primite până la 31 decembrie 2026 în cadrul cererilor de plată numărul 5, depusă pe 14 august 2026, și numărul 6, care este ultima cerere, depusă pe 30 septembrie 2026.

Aceste cereri sunt în curs de evaluare la Comisia Europeană, iar componenta de grant din PNRR însumează 4,23 de miliarde de euro, o sumă echivalentă cu aproximativ 1% din Produsul Intern Brut al țării.

În ciuda acestor perspective favorabile pe plan bugetar, Adrian Codîrlașu păstrează o poziție prudență. Chiar și dacă peste 90% din fondurile așteptate din PNRR ar fi primite, el consideră că riscurile majore persistă. Identifică trei surse principale de îngrijorare: în primul rând, deficitul bugetar ridicat care împinge în sus costurile împrumutului public; în al doilea rând, ratingul de credit al României se află la limita dintre categoriile „Junk” și „Investment Grade”, o poziție fragilă care mărește dobânzile de credit; și în al treilea rând, inflația, care rămâne o problemă acută fără a da semne de scădere, menținând presiunea asupra ratelor dobânzilor.

Perspectiva este complicată de faptul că creșterea economică a stagnat, cu un posibil intrare în recesiune, în timp ce inflația persistă. Valentin Tătaru, economistul șef al ING Bank, identifică inflația mare, cea mai ridicată din Uniunea Europeană, ca fiind sursa principală de îngrijorare. Creșterea economică s-a oprit, ritmul creșterii salariilor s-a încetinit brusc, veniturile reale sunt sub presiune, iar politica fiscală s-a strâns. Inflația de bază rămâne la un nivel ridicat, depășind atât media europeană, cât și ținta Băncii Naționale a României.

Datele arată o evoluție interesantă: inflația anuală a prețurilor de consum a coborât de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, pentru a urcă apoi ușor la 6,6% în septembrie (sau 6,5% conform indicelui IAPC comparabil la nivel european, cu o creștere lunară de 0,77% în luna respectivă). Totuși, această scădere inițială reflectă în mare parte efecte de bază favorabile, deoarece creșterile bruște din 2025 ale prețurilor la energie electrică, majorarea TVA și creșterea accizelor nu mai intră în comparația anuală după un an.

Un indicator mai precis este indicele CORE2 ajustat al BNR, care exclude prețurile administrate și componentele volatile. Acesta a coborât de la 8,5% la sfârșitul anului 2025 la 6,2% în septembrie, dar rămâne ridicat și nu prezintă semne de decuplare de rata inflației globale.

Cum poate inflația rămâne atât de departe de ținta BNR?

Este esențial să se înțelege că creșterile punctuale ale taxelor sau tarifelor dispar din calculul anual după 12 luni, chiar dacă nivelurile ridicate de prețuri rămân active.

Întrebarea centrală este dacă aceste șocuri lasă urme durabile asupra așteptărilor inflaționale, cererilor salariale și prețurilor serviciilor. În România, o parte semnificativă a fiecărui șoc a avut exact acest efect.

Deși inflația se află cu mult peste ținta oficială de 2,5% a BNR, așteptările nu s-au dezancorat complet.

Ancorarea inflației devine dependentă de orizontul de timp.

Analizatorii profesioniști estimează că inflația pe termen lung se va situa aproape de limita superioară a intervalului țintă, cu BNR care prognozează o valoare de 3,4% până la sfârșitul anului 2027.

Acest lucru arată că ținta continuă să funcționează ca ancoră pentru obiectivul final.

Totuși, gospodăriile și firmele iau decizii pe termen scurt bazate pe prețurile actuale din supermarketuri și facturile la utilități, ceea ce reduce influența țintei asupra traiectoriei pe termen scurt.

Valentin Tătaru susține că consumul slab și ratele ridicate ale dobânzilor pot tempera temporar inflația, dar singura soluție durabilă constă în extinderea capacității productive: investiții în infrastructură, creșterea ratei de participare a forței de muncă, îmbunătățirea competențelor și extinderea sectorului bunurilor tranzacționabile.

O altă dimensiune critică este cea a veniturilor. Conform datelor Institutului Național de Statistică, salariul mediu net în România a fost de 5.688 de lei în august, în scădere cu 2,3% față de luna precedentă.

Radu Georgescu, finanțist, punе în context european această cifră: echivalentul este de 1.063 de euro. El compară cu Bulgaria, care a publicat un salariu mediu net de 1.120 de euro.

Aceasta este prima dată de la aderarea României la Uniunea Europeană când Bulgaria depășește România la acest indicator, ceea ce face din România țara cu cel mai mic salariu net din blocul european.

Concluzia este că, în ciuda unor semne de îmbunătățire bugetară, modelul de creștere economică a României nu mai este sustenabil. Inflația continuă să crească, alimentată parțial de necesitățile Guvernului, care este avantajat de o inflație mai mare în condițiile date, putând astfel să îndeplinească în siguranță ținta de deficit de 6,2% pentru 2026.

În acest context, soluția trebuie căutată în stimularea productivității și în reforme structurale care să sprijine o creștere mai sănătoasă.