Capcana marketingului în vizorul inspectorilor!
O analiză recentă scoate la iveală o tendință îngrijorătoare în controalele ANAF. Inspectorii au început să respingă sistematic cheltuielile de marketing și refuză deducerea TVA-ului aferent, pe motiv că documentația firmelor nu ar fi suficient de riguroasă.
ANAF blochează rambursarea TVA dacă furnizorii au probleme fiscale
profit de 1,48 miliarde de lei și 72 de miliarde finanțate în nouă luni
UniCredit a câștigat 1,48 miliarde de lei în România în primele nouă luni
Kaufland pregătește masa de Crăciun: campanii agresive și cifre record în 2025Luisiana Dobrinescu, avocat și Managing Partner la Dobrinescu Dobrev Haraga, vorbește despre un adevărat paradox. Sunt luate la ochi tocmai activitățile clasice din retail: vizibilitatea la raft de sărbători, de 1 Iunie, sau prezența produselor în cataloagele promoționale ale marilor magazine.
De când se măsoară promovarea cu pontajul?
Motivul? Inspectorii cer detalii greu de imaginat, cum ar fi identitatea personalului implicat sau numărul exact de ore lucrate.
În realitate, o astfel a exigență sfidează logica economică. Promovarea în retail nu merge pe pontaje orare, ci pe strategii de poziționare și dovezi vizuale, precum fotografiile din campanii. Or, fiscul tocmai aceste dovezi le consideră acum nule.
Se confundă actul contabil cu proba reală?
Mai mult, un raport din octombrie 2026 arată că firmele cu profituri mici se trezesc și cu argumentul „lipsei justificării economice”. Altfel spus, companiile aflate deja în dificultate sunt penalizate suplimentar pentru că inspectorii decid, subiectiv, că banii n-ar fi adus destulă eficiență.
La bază stă o eroare gravă de interpretare a legislației, mai exact a OMFP 2634/2015. ANAF pune semnul egal între „documentul justificativ” – cel strict pentru contabilitate, cu semnături și date formale – și „proba”. Doar că o probă care arată că un serviciu chiar a fost prestat poate lua orice formă: corespondență electronică, declarații sau orice fișier digital.
Ipocrizia digitală la control?
Culmea ironiei, remarcă avocata Luisiana Dobrinescu, este că în timp ce inspectorii ANAF înșiși poartă discuții cu firmele pe platforme online, ei refuză să accepte capturile de ecran din calendarele de videoconferințe sau notițele automate drept dovezi valide.
O astfel de abordare ignoră un adevăr elementar: riscul comercial al unei investiții aparține exclusiv antreprenorului. Succesul unei campanii nu poate fi garantat de stat, iar ANAF ar trebui să combată evaziunea reală, nu să pună la zid companiile care investesc legal în propria dezvoltare.
