ANAF blochează rambursarea TVA dacă furnizorii au probleme fiscale

Ce prevede noua ordonanță de urgență?

În prezent, companiile care solicite recuperarea sumelor de taxe pe valoarea adăugată se confruntă cu posibilitatea ca procesul de decontare să se prelungească, chiar și în ipoteza în care își onorează integral obligațiile fiscale proprii. Noul set de parametri de risc implementat de Agenția Națională de Administrare Fiscală extinde raza de analiză asupra partenerilor comerciali ai solicitantului, respectiv asupra furnizorilor care au generat TVA deductibilă.

Această evoluție introduce o doză suplimentară de incertitudine și poate determina efectuarea unor controale adiționale, afectând direct entitățile care dețin sume semnificative de recuperat.

În cadrul unei analize dedicate pentru EY România, Costin Manta, Partner în domeniul Taxelor Indirecte, detaliază modificările aduse prin Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, explicând motivul pentru care situația fiscală a partenerilor de afaceri câștigă relevanță în calculul rambursării, precum și strategiile pe care firmele le pot adopta pentru a-și asigura fluxul de numerar.

Deși dreptul legal la recuperare persistă nealterat, accesul real la fonduri devine condiționat de parcursul verificărilor administrative.

Implementarea noilor standarde de evaluare a riscului, materializate prin recentul Ordin nr. 1.123/2026, semnalează o tranziție de la simpla acumulare de date fiscale la exploatarea operativă a acestora în procesul de triere a riscurilor, cu repercusiuni directe asupra solvabilității operaționale a firmelor și asupra mecanismului de returnare a TVA. Așa cum se prevedea în contextul accelerated digitalizării instituției, aceste informații permit acum o examinare aprofundată a circumstanțelor în care contribuabilii inițiază cereri de rambursare, scopul final fiind combaterea fraudelor și diminuarea decalajului dintre TVA colectată și cea încasată.

Pentru sectorul privat, provocarea esențială constă în menținerea stabilității prognozelor de cash-flow într-un sistem de supraveghere fiscală din ce în ce mai algoritmizat.

Pe parcursul ultimilor zece ani, reducerea deficitului de încasare a TVA, indicator care se situază printre cele mai mari din Uniunea Europeană, a constituit o prioritate constantă a politicilor fiscale românești.

În acest cadru, modernizarea digitală a administrației, facilitată de instrumente precum formatul SAF-T și platforma RO e-Factura, s-a impus ca vector principal prin care autoritățile vizează îmbunătățirea gradului de conformitate și a eficienței colectării taxei. Această orientare strategică este confirmată și de angajamentele asumate de România în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, care stipulează reducerea decalajului de TVA prin măsuri de digitalizare a administratiei și a rapoartelor fiscale.

Prin Ordonanța de Urgență nr. 38/2026, s-au creat bazele juridice pentru extinderea categoriilor de situații luate în considerare la evaluarea riscului unei rambursări nefondate, prin amendarea articolului 169 din Codul de procedură fiscală. La sfârșitul lunii septembrie 2026, Președintele ANAF a emis Ordinul nr. 1.123/2026, care a cristalizat concret noile criterii de risc aplicabile procedurii de soluționare a deconturilor de TVA pentru care se optează pentru rambursare.

În esență, utilizarea unor indicatori de risc pentru a determina dacă recuperarea poate fi procesată cu control post-factum sau dacă impune o verificare preventivă reprezintă un mecanism natural de redirecționare a auditurilor către cazurile cu profil de risc ridicat.

Pentru instituțiile publice, ținta este identificarea mai precisă a scenariilor problematice și protejarea veniturilor bugetare, într-un context în care dreptul la rambursare rămâne intact, însă traseul procedural se complică și, în anumite instanțe, dispare certitudinea fluxului fluid al fondurilor de TVA de recuperat de la stat. Existenta unei creanțe față de stat devine un aspect secundar; prioritatea reală o dobândește viteza cu care această creanță se convertește în lichiditate disponibilă pentru finanțarea investițiilor și a activității curente.

Cadrul legislativ anterior prevedea, conform articolului 169 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, că regula generală constă în soluționarea deconturilor cu sold negativ și opțiune de rambursare prin control ulterior, inspecția fiscală anticipată fiind doar excepția. Modificările introduse în 2026 au extins cadrul legal, permițând stabilirea, prin ordin al președintelui ANAF, a unor situații suplimentare relevante pentru evaluarea riscului unei rambursări nejustificate.

Este crucial de reținut că ordinul nu alterează dreptul contribuabililor de a solicita și a primi rambursarea TVA atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile legale. De asemenea, prezența simplă a unui singur criteriu de risc nu determină automat refuzul rambursării sau declanșarea automată a unei inspecții. Acești factori sunt integrați în procesul de analiză a riscului realizat de ANAF înainte de emiterea deciziei asupra cererii.

Noua abordare a analizei de risc schimbă perspectiva și pentru contribuabil. Întrebarea nu mai este doar ce cunoaște ANAF despre firma solicitantă, ci și ce informații deține despre furnizorii acesteia și, mai ales, cât din aceste date poate verifica rațional chiar compania.

Cum schimbă noul risc perspectiva contribuabilului?

Noua anexă introdusă prin Ordinul nr. 1.123/2026 listează 14 situații de risc care pot fi evaluate la examinarea unei cereri de rambursare, extinzând analiza asupra elementelor legate de furnizorii relevanți care au contribuit la formarea TVA deductibile.

Aici apare dificultatea practică majoră: o companie își poate verifica partenerii înainte de o tranzacție și poate monitoriza informațiile fiscale publice, dar nu are neapărat acces la toate datele pe baza cărora administrația fiscală evaluează conformitatea furnizorului, nici nu poate controla dacă acesta și-a îndeplinit corect și la timp toate obligațiile declarative, inclusiv cele privind SAF-T, D300 sau D390.

Aceasta este una dintre implicațiile cheie ale noilor criterii: riscul asociat unei rambursări poate depăși sfera propriului comportament fiscal al solicitantului și a verificărilor diligente pe care acesta le poate face realist. Dacă situația fiscală sau comportamentul declarativ al unui furnizor devin relevante pentru analiza ANAF, companiile vor trebui să acorde o atenție sporită procesului de selecție și monitorizare a partenerilor și documentării tranzacțiilor.

Totuși, există o limită firească a acestei diligențe: contribuabilul nu poate fi plasat, în practică, în poziția administrației fiscale și nu dispune de aceeași vizibilitate asupra declarațiilor și bazelor de date fiscale ale partenerilor săi.

Pentru companiile care înregistrează recurent TVA de recuperat, consecința poate fi foarte concretă: verificări suplimentare, o predictibilitate mai redusă a termenului de rambursare și, implicit, presiune asupra lichidității, chiar și atunci când propriile obligații fiscale au fost îndeplinite corespunzător.

Noua miză nu este doar capacitatea fiscului de a corela date, ci gradul în care rambursarea TVA a unei companii poate depinde de comportamentul fiscal al altor entități din lanț, comportament pe care solicitantul îl poate verifica doar parțial. Conceptual, aceasta este schimbarea majoră adusă de ordin: analiza de risc se extinde asupra unei părți din ecosistemul comercial din care face parte firma. Astfel, verificarea partenerilor comerciali, atât înainte de demararea cooperării, cât și în cursul acesteia, devine extrem de importantă.

Impactul principal al noilor reguli asupra companiilor este atât financiar, cât și operațional.

Entitățile își păstrează dreptul legal de a solicita rambursarea.

Dar, în situațiile în care ANAF apreciază că există elemente care justifică verificări suplimentare, accesul efectiv la numerar poate fi amânat până la finalizarea procedurilor prevăzute de lege.

În practică, s-a observat o creștere a cazurilor în care ANAF decide efectuarea inspecției fiscale anticipate, chiar și pentru companiile care beneficiau anterior de rambursarea TVA cu control ulterior.

Din punctul de vedere al managementului financiar, acest aspect devine relevant pentru companiile care realizează investiții semnificative, pentru exportatori, pentru proiectele de dezvoltare cu volume mari de achiziții sau pentru societățile care operează curent cu poziții importante de TVA de recuperat.

Noile criterii de risc creează premisele unei selecții mai stricte a deconturilor care pot beneficia de procedura obișnuită de rambursare, însă nu există încă date publice ale ANAF care să permită cuantificarea efectului concret asupra numărului de inspecții fiscale anticipate sau asupra duratei procesului de rambursare. Un alt efect practic este necesitatea unei pregătiri mai riguroase a documentației fiscale.

O eventuală inspecție fiscală anticipată presupune alocarea de resurse suplimentare și poate conduce la verificări mai ample decât cele strict necesare pentru validarea sumei solicitate la rambursare.

În noul context, monitorizarea riscurilor fiscale devine la fel de importantă ca pregătirea efectivă a decontului de TVA. În primul rând, companiile ar trebui să verifice periodic concordanța dintre informațiile raportate prin deconturile de TVA, declarațiile D394 și D406 și datele transmise prin RO e-Factura.

În al doilea rând, devine oportună o analiză mai atentă a furnizorilor care generează volume importante de TVA deductibilă, utilizând informațiile publice disponibile.