Diferența dintre pierderea contabilă și pierderea fiscală – ce trebuie să știi

Ce este pierderea contabilă și cum se acoperă?

În contextul actual al legislației financiare, distincția dintre tipurile de pierderi reprezintă un aspect crucial pentru orice entitate economică. Deși termenii sunt adesea confundați, pierderea contabilă și cea fiscală au mecanisme de calcul și recuperare distincte, reglementate de acte normative diferite.

Victor Ponta cere coaliției o gură de oxigen pentru antreprenori: Impozitul pe dividende, mărul discordieiDobânzile statului: o factură de 2,35 ori mai mare decât economiile la salariiexpansiunea europeană depinde de o finanțare externăMeta dată la 25 de miliarde de dolari pentru scandalul Cambridge Analytica

Pentru a gestiona corect situația financiară, este esențial să înțelegem nuanțele dintre aceste două concepte, având în vedere că impactul asupra bugetului statului și al companiei variază semnificativ.

Pierderea contabilă apare atunci când soldul contului 121, denumit „Profit și pierdere”, prezintă un caracter debitor. Aceasta se bazează pe Legea contabilității 82/1991, republicată și actualizată ulterior, precum și pe Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014. Valoarea se regăsește și în soldul contului 117, „Rezultatul reportat”. Pentru a o acoperi, societatea poate folosi profitul generat în exercițiul financiar încheiat, profitul contabil reportat din perioadele anterioare, rezervele, capitalul social sau alte fonduri financiare disponibile.

Un avantaj important este că nu există o limită temporală pentru recuperare – pierderea poate fi absorbită exclusiv din profiturile contabile obținute în anii următori, indiferent de cât de mult timp trece.

Tehnic, pierderea din anul curent se evidențează odată cu aprobarea situațiilor financiare anuale de către adunarea generală a acționarilor, moment în care suma este preluată în rezultatul reportat pentru exercițiul viitor.

Soldul debitor al contului 121 definește pierderea contabilă!

Pierderea fiscală are o natură diferită, fiind determinată extracontabil și declarată prin formularul 101. Calculul pornește de la pierderea contabilă, dar este ajustată prin aplicarea regulilor Codului fiscal, luând în considerare cheltuielile deductibile și cele nedeductibile.

Această valoare finală se reflectă direct în declarațiile privind impozitul pe profit.

Recuperarea ei este mult mai rigidă: conform legii în vigoare, se face strict în ordinea cronologică a înregistrării, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

O modificare importantă intrată în vigoare stipulează că, începând cu anul 2024 sau cu anul fiscal modificat care începe în 2024, pierderile fiscale anuale stabilite prin declarația de impozit pe profit pot fi recuperate din profiturile impozabile realizate, dar doar în limita de 70% inclusiv.

Această condiție se aplică în următorii cinci ani consecutivi, asigurând o structură clară pentru planificarea fiscală a companiilor.