Datele prezentate de fostul ministru relevă existența a două valuri majore de
Lansarea unei publicații academice la Banca Națională a României a servit drept platformă pentru ex-fostul ministru al Finanțelor, Adrian Câciu, să-și expună viziunea critică asupra modului în care a fost gestionată politica fiscal-bugetară din România în ultima decadă. În cadrul evenimentului dedicat volumului „Sustenabilitatea financiară – de la deficite la convergență nominală”, susținut marți, economistul a aruncat o lumina aspră asupra lipsei unei corecții fiscale riguroase și conforme standardelor internaționale în ultimele zece ani.
Focality Iași: câștiguri în creștere, detalii pe Profit Insider
Credite în lei pentru firme: cererea rămâne slabă din cauza dobânzilor mari
Taxele pentru cumpărăturile de pe Temu și Shein se calculează după numărul de articole
Cum ne protejăm de inflație: lecție cu Costin Ciora, marți la 12:00Analizând evoluția recentă, Adrian Câciu a subliniat faptul că România se confruntă, începând cu anul 2020, cu o procedură de deficit excesiv, o situație care persistă și se agravează. El a descris acest proces ca fiind una de remediere insuficientă, comparând situația economică cu un pacient care și-a fracturat piciorul și a suferit o rană deschisă. Deși intervenția medicală a inclus cusutul răni, osul fracturat nu a fost consolidat corespunzător. Această metaforă ilustrează ideea că măsurile adoptate au fost predominant cantitative, ignorând aspectele structurale necesare pentru o vindecare completă a economiei.
Pentru a elimina acest hazard, Adrian Câciu susține necesitatea unei reforme
Datele prezentate de fostul ministru relevă existența a două valuri majore de deficite în perioadele menționate: în 2020, deficitul a atins nivelul de 9,3%, iar în 2024, acesta a urcat la 9,4%. Aceste valori ridicate indică, în opinia sa, prezența unor erori semnificative în politica fiscal-bugetară, erori care au introdus elemente de risc bugetar. Deși recunoaște că aceste probleme se manifestă și în prezent, Adrian Câciu precizează că critica sa nu vizează direct actualul ministru de Finanțe, ci eficiența generală a aparatului de guvernanță. Conceptul de „hazard bugetar” este central în argumentația sa, referindu-se la incertitudinile generate de implementarea proiectelor publice.
Un exemplu concret oferit pentru a ilustra acest concept este absorbția fondurilor europene, în special a celor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Fostul ministru explică că, dacă ar fi fost posibilă o execuție de 100% din PNRR până în luna august, veniturile ar fi putut neutraliza cheltuielile, reducând astfel riscul asupra bugetului în a doua jumătate a anului. Realitatea, însă, arată că multe proiecte rămân nefinalizate, generând un tip specific de hazard care afectează stabilitatea financiară.
Pentru a elimina acest hazard, Adrian Câciu susține necesitatea unei reforme profunde a cheltuielilor publice, care este condiționată de transformări structurale majore în statul român. Acestea includ reforma administrației publice, a sistemului de sănătate și a celui de educație. El critici tendința autorităților de a considera reformele îndeplinite doar prin atingerea unor jaloane formale, fără o analiză calitativă a rezultatelor. Dezbaterile din ultimul an s-au concentrat pe îndeplinirea jaloanelor PNRR, dar o examinare detaliată arată că calitatea așteptată de societate nu a fost atinsă. Orice efort de consolidare fiscală care nu beneficiază de acceptanța publică devine dificil de explicat și de menținut pe termen lung.

