Pilonul II e un sistem rigid, fără nicio flexibilitate!
Începând cu anul 2027, cetățenii români vor dispune de un nou mecanism de acumulare a economiilor pe termen lung: conturile de economii și investiții (CEI), instituite prin Legea nr. 202/2026. Beneficiile fiscale sunt substanțiale, însă sunt condiționate de o regulă strictă — fondurile rămân blocate până la atingerea vârstei de pensionare sau până la 65 de ani.
Economia în mișcare: bugetul Italiei, prețul gazului și știrile din România
15 ani de istorie, reduceri de până la 47% la fotoliile de masaj
Profit uriaș pentru Erste Group și prognoză majorată pentru următorii ani
Profit peste așteptări pentru gigantul Mondelēz International!Mitel Spătaru, Tax Partner la Crowe România, detalierează pe PePLUS distincția dintre cele două variante de cont, cine este cel mai avantajat și ce puncte rămân neclare până la publicarea normelor ASF.
Definiția concretă a unui cont de economii și investiții
Conform denumirii sale, CEI constituie un cont prin care o persoană fizică efectuează economisire și, simultan, investește. Contul se înființează pe baza unui contract la o instituție bancară sau la o societate de servicii de investiții financiare (SSIF) autorizată pentru administrarea de portofolii, iar capitalul acumulat poate fi alocat în acțiuni, obligațiuni și alte instrumente financiare listate pe o piață reglementată.
Instrumentele derivate sunt excluse, cu excepția celor utilizate de organismele de plasament colectiv — de exemplu, fondurile care replică un indice sau acoperă riscurile lor.
Legislația a apărut în Monitorul Oficial pe 15 octombrie și devine activă la 1 ianuarie 2027, dar conturile nu vor fi disponibile imediat la începutul anului. În prealabil, ASF trebuie să emită actele normative de aplicare, iar ulterior băncile și SSIF-urile dispun de propriul termen de adaptare înainte de a oferi efectiv serviciul.
Cronologia până la primele conturi CEI funcționale: 1. 15 octombrie 2026 — Legea nr. 202/2026 este publicată în Monitorul Oficial nr. 865. 2. 1 ianuarie 2027 — legislația intră în vigoare, inclusiv dispozițiile fiscale. 3.
Mijlocul lunii ianuarie 2027 — se expiră termenul de 90 de zile de la publicare, în care ASF trebuie să emită normele de aplicare. 4. Primăvara anului 2027, cel mai probabil în aprilie — administratorii au încă 90 de zile de la publicarea normelor pentru conformare.
Abia la acel moment, estimează Mitel Spătaru, conturile vor fi efectiv operaționale.
De reținut de la început: contul nu poate fi cesionat și nici ipotecat, sub sancțiunea nulității. Nu îl poți vinde, nu îl poți transmite altcuiva și nu îl poți folosi ca garanție pentru un împrumut.
De ce este necesar încă un instrument, pe lângă Pilonul II și Pilonul III
Diferența fundamentală față de schemele de pensii private existente constă în regimul fiscal, dar inițiativa legii provine din considerente demografice. România înregistrează o rată a natalității scăzută, iar raportul dintre pensionari și persoanele active care susțin sistemul de pensii se deteriorează. CEI este conceput ca o completare a celor două instrumente deja existente, nu ca un substitut.
Mitel Spătaru caracterizează Pilonul II ca un sistem rigid, cu o cotă fixă și lipsă de flexibilitate, care a ajuns să fie supus presiunilor politice — în spațiul public au reapărut declarații despre o posibilă revizuire. Pilonul III, al pensiilor facultative, este mai atractiv și mai flexibil, dar deductibilitatea este limitată la 400 de euro pe an, un plafon care nu a mai fost actualizat.
Aceeași limită de 400 de euro se regăsește, potrivit invitatului, și la facilitățile introduse mai recent: pensia ocupațională, produsul paneuropean de pensii personale (PEPP) și deducerea pentru investițiile proprii ale salariaților la bursă.
Plafon de 400 € → fără plafon limita anuală de deductibilitate la Pilonul III, față de CEI, unde nu există o limită individuală de contribuție. Singura limită care rămâne privește contribuțiile angajatorului: plafonul lunar de 33% din salariul de bază, comun pentru toate beneficiile extrasalariale cu regim fiscal favorabil.
Obiectivul declarat este un mecanism mai modern și mai flexibil, care să stimuleze dezvoltarea pieței de capital și, în același timp, să asigure un venit suplimentar la pensie, mai ales pentru generațiile care vin din urmă.
„Nu am inventat nimic nou. Inițiatorii s-au inspirat dintr-un sistem care există deja în Statele Unite, din altul din Marea Britanie și dintr-al treilea din Suedia și au făcut un mix, astfel încât instrumentul să fie suficient de atractiv pentru a fi accesat.” — Mitel Spătaru
CEI-S și CEI-D: scutire la ieșire sau deducere la intrare
Cele două tipuri de cont au reguli aproape identice privind contribuțiile, investirea și retragerea banilor. Diferă momentul în care intervine avantajul fiscal — un sistem dual inspirat din modelul american.
Cine contribuie la CEI-D: salariați, angajatori, PFA și independenți!
În CEI-S (cu regim de scutire), titularul contribuie din bani deja impozitați — orice persoană fizică poate face asta.
Avantajul vine la final: sumele retrase sunt scutite de impozitul pe venit și nu intră în calculul CASS, contribuția de sănătate pe care o datorează, prin Declarația unică, cei care au și alte venituri decât salariile.
În CEI-D (cu regim de deductibilitate), avantajul vine la intrare: contribuția se scade din baza impozabilă. În schimb, la retragere se plătește un impozit final de 10% pe întreaga sumă retrasă — capital plus câștiguri, nu doar profitul, cum se întâmplă la vânzarea de acțiuni pe bursă.
Dacă ai contribuit cu 1.000 de euro și retragi 10.000, impozitul este de 1.000 de euro. Practic, este o impozitare amânată: scutirea de care ai beneficiat pe parcurs se mută la momentul retragerii. Nici sumele retrase din CEI-D nu intră în baza CASS.
CEI-S · scutire Cine contribuie: orice persoană fizică, din venituri deja impozitate. Avantajul fiscal: la retragere. La retragere: fără impozit pe venit, fără CASS. Potrivit pentru: cei fără salariu sau venituri independente și cei aflați la 10–15 ani de pensie.
CEI-D · deductibilitate
Cine contribuie: salariații, angajatorii pentru angajați, PFA și independenții în sistem real. Avantajul fiscal: la contribuție. La retragere: impozit final de 10% pe întreaga sumă, fără CASS.
Potrivit pentru: angajații din companii care îl includ în pachetul salarial, inclusiv tinerii.
Cine poate deschide ce tip de cont
CEI-D are sens doar pentru cei care au din ce deduce: salariații, la locul unde au funcția de bază; persoanele care obțin venituri din activități independente și își determină venitul net în sistem real, precum PFA-urile; și angajatorii, care pot contribui în numele angajaților. Cine nu are nici salariu, nici venituri din activități independente poate deschide doar un CEI-S, pentru că un CEI-D nu i-ar aduce niciun avantaj fiscal.
Cele două conturi nu se exclud.
O persoană poate deține simultan câte conturi dorește, de ambele tipuri și la administratori diferiți: un salariat poate alocă o parte din fonduri într-un CEI-S și o altă parte într-un CEI-D, pentru care cere deducerea la angajator.
Atenție însă: tipul contului se alege la deschidere și nu mai poate fi schimbat ulterior, precizare pe care Crowe România a făcut-o și în comentariile pentru presă.
Pentru un PFA, contribuția la CEI-D devine cheltuială deductibilă: se scade din venitul brut atunci când se calculează impozitul de 10%, declarat anual prin Declarația unică.
Cum obține un salariat deducerea pentru propriile contribuții la CEI-D: 1. Deschide contul CEI-D la o bancă sau la o SSIF autorizată. 2. Virează contribuția — lunar, trimestrial sau anual; contribuțiile sunt voluntare, fără obligația unor depuneri periodice. 3. Primește de la administrator documentul justificativ, cu datele de identificare, data decontării, valoarea contribuției și tipul contului. 4. Depune documentul la angajatorul unde are funcția de bază.
Deducerea se acordă pentru luna în care a fost plătită contribuția.
Mecanismul nu diferă de deducerile deja existente pentru pensia facultativă, asigurările de sănătate sau investițiile salariaților la bursă.
La schimbarea locului de muncă, angajatul trebuie să transmită noului angajator documentele prezentate celui anterior, pentru ca aceeași contribuție să nu fie dedusă de două ori.
Deducerea lunară este limitată de impozitul datorat în luna respectivă. Ce se întâmplă dacă salariatul sau angajatorul contribuie, într-o lună, cu o sumă mai mare decât poate fi dedusă? Se poate reporta diferența în lunile următoare sau se deduce doar cât se poate, lună de lună? Răspunsul nu este încă clar și ar putea veni prin norme fiscale.