Mergi la conținut

Cum Italia abuzează de flexibilitatea UE pentru a crește deficitul; România poate urma aceeași cale

Cum Italia abuzează de flexibilitatea UE pentru a crește deficitul; România poate urma aceeași cale

Cum funcționează această flexibilitate?

Guvernul italian a conceput o strategie bugetară care transformă cheltuielile destinate apărării și securității energetice într-un instrument pentru reducerea taxelor. Această abordare ridică întrebarea dacă și România ar putea adopta o strategie similară.

Cât costă pachetul bugetar?

În pregătirea bugetului pentru 2027, Roma planifică un pachet de aproximativ 23,5 miliarde de euro, care cuprinde măsuri de stimulare economică, sprijin pentru energie, susținerea firmelor și investiții publice. Aproximativ jumătate din necesarul de finanțare se bazează pe activarea clauzei naționale de derogare, un mecanism care permite temporar un deficit mai mare pentru anumite cheltuieli de apărare și securitate energetică. Guvernul de la Roma încearcă să folosească acest spațiu fiscal și pentru protejarea veniturilor populației.

Cât crește deficitul?

Detaliile pachetului bugetar de 23,5 miliarde de euro arată o alocare specifică: aproximativ cinci miliarde pentru familie și cheltuieli sociale, 4,5 miliarde pentru apărare, 3,3 miliarde pentru susținerea companiilor, 3,1 miliarde pentru infrastructură și 2,4 miliarde pentru sănătate. Alte aproximativ 2,1 miliarde de euro sunt destinate măsurilor fiscale. Guvernul condus de Giorgia Meloni se concentrează în special pe reducerea impozitelor pentru veniturile medii, după ce anterior se luaseră măsuri pentru salariații cu venituri mai mici. Acest pachet constituie ultimul buget complet înainte alegerilor italiene programate în 2027, ceea ce amplifică presiunea politică pentru adoptarea măsurilor vizibile în veniturilor populației. Potrivit sursei Reuters, administrația de la Roma intenționează să acopere reduceri de taxe și cheltuieli suplimentare în valoare totală de aproximativ 23,5 miliarde de euro.

De ce e complicat contextul fiscal?

În ceea ce privește traiectoria deficitului, Italia estimează o cifră de 2,9% din PIB pentru anul 2026, cu o creștere proiectată la 3,4% în 2027. Pentru 2028 se prevede o scădere modestă a indicatorului, până la 3,2%. Această creștere a deficitului este posibilă doar prin activarea menționatei clauze de derogare. Mecanismul permite unui stat membru să se abate temporar de la traiectoria fiscală stabilită, dar doar în cazuri de circumstanțe excepționale care afectează profund finanțele publice. Este important de subliniat că derogarea nu anulează regulile europene și nu dă voie unor cheltuieli nelimitate. Activarea se face prin Consiliul UE, la cererea statului, bazată pe evaluarea și recomandarea Comisiei Europene, cu condiția că sustenabilitatea datoriei rămâne asigurată.

Contextul fiscal al Italiei este complicat de nivelul foarte ridicat al datoriei publice, pe care Comisia Europeană o proiectează la peste 139% din PIB pentru 2027. O eventuală creștere a ratelor de dobândă ar putea majora semnificativ costurile de finanțare. Mecanismul european a fost inițial conceput pentru a facilita cheltuielile suplimentare pentru apărare și a fost ulterior extins pentru anumite investiții în securitatea energetică. Italia dorește să folosească o parte din această flexibilitate pentru a proteja familiile și întreprinderile în fața prețurilor ridicate ale energiei.

Unde e punctul de tensiune cu Bruxellesul?

Aici se stinge principalul punct de tensiune cu Bruxellesul: nu orice formă de sprijin acordat consumatorilor poate fi prezentat drept investiție în securitate energetică. Subvențiile directe pentru plata facturilor sau reducerea accizelor nu sunt automat echivalente cu investițiile în rețele, capacități de producție, eficiență energetică sau reducerea dependenței de importuri. Ministrul italian al Economiei, Giancarlo Giorgetti, a declarat că negocierile cu Comisia au avansat, dar a semnalat că cererile din diverse ministere depășesc capacitatea bugetară a țării.

Cum se finanțează pachetul?

O altă componentă a strategiei italiene vizează o creștere a veniturilor din sectorul financiar, cu un obiectiv de aproximativ cinci miliarde de euro. Variantele luate în calcul includ majorarea impozitului pe profit pentru bănci și asigurători, creșterea taxei pe tranzacțiile financiare și contribuții suplimentare din partea altor instituții financiare. Companiile implicate în producția, distribuția sau furnizarea de energie ar putea fi supuse unei majorări a taxei regionale pe activități productive. În răspuns, băncile contestă această idee, subliniind că plătesc deja un impozit pe profit de 27,5%, în contrast cu cota standardă de 24% aplicată altor companii. Reprezentanții instituțiilor financiare argumentează că povara sprijinului pentru energie trebuie împărțită echitabil între diverse sectoare, nu să fie concentrată doar pe sectorul financiar.

Și România, ce poate face?

În privirea către România, țara noastră poate solicita aceași flexibilitate pentru cheltuielile eligibile de apărare, dar nu poate transforma automat fiecare leu cheltuit pentru armată într-un spațiu egal destinat reducerilor de taxe. Orice derogare necesită aprobare la nivel european și trebuie să respecte limitele stabilite de Comisie și Consiliu. Mai mult, România se

Alte articole:

Sursă: DC Business

Distribuie:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.