BPC: Bănci numeră pierderile de frauță, dar nu ce costă declinurile eronate

Costul ascuns al prevenției excesive a frauței

Emitorii de carduri urmăresc atent pierderile cauzate de tranzacții blocate din cauza frauței, dar rar măsoară impactul financiar al achizițiilor legitime respinse greșit de sistemele lor. Un studiu realizat de furnizorul de tehnologie de plăți BPC, publicat pe 6 august 2026, estimează că un emitor de dimensiune medie, care procesează 10 milioane de tranzacții de debit anual, pierde în medie 160.000 de dolari pe an din veniturile de interschimb datorită declinurilor eronate. Aceste pierderi apar când instrumentele de prevenție a frauței etichetează greșit activitatea autentică a clienților ca suspectă.

Lansare de buletin privind creditul privat pentru conducători finanziari globaliBursa din România: BET scade a treia zi, pierderi de 0,65% în ciuda optimismului internaționalBVB în scădere: rulaj de 155 milioane lei, BET pierde 0,61%Cash App testează plăți directe între utilizatori pentru micro-afaceri

Analiza evidențiază un punct cealalcă în modul în care băncile evaluă performanța sistemelor de detectare a frauței. În timp ce pierderile din frauță sunt cuantificabile și leagate direct de chargeback-uri și investigații, veniturile pierdute din tranzacții bune respinse sunt adesea invizibile în rapoartele financiare. Khurram Ahmed de BPC a subliniat că emitorii se concentrează pe prevenirea activităților criminiale, dar neglijă consecințele pe experiența clientului și pe veniturile generate de controalele de frauță prea agresive. Această lipsă poate duce la relații tenuoase cu clienții și la creșterea ratei de abandon, deoarece utilizatorii frustrați pot să treacă la concurenți cu procese de aprobare mai fluide.

Cum pot băncile să echilibreze mai bine securitatea și rata de aprobare

Declinurile eronate nu sunt doar o problemă de venituri — ele afectă și încrederea și loialitatea față de brand. Când un card este respins la punctul de vânzare, deși există fonduri suficiente și suficienți fondi și modelul de cheltuire este normal, apare o situație de embarrassment și inconvenient. Modelul BPC presupune un emitor de dimensiune medie cu volum moderat de tranzacții, dar costul crește împreună cu volumul și cu sectorul de activitate. Sectoarele precum turismul, ospitalitatea și comerțul online tind să aibă rate mai mari de declinuri eronate, deoarece modelele de cheltuire atypice pot fi interpretate greșit de sistemele de frauță. Suma de 160.000 de dolari reprezintă doar veniturile pierdute de interschimb și nu include valoarea pe termen lung a clienților pierduți când utilizatorii abandonează cardul.

BPC recomandă emitorilor să adopte modele de scorare a frauței mai sofisticate, care să includă analiza comportamentală, inteligenta dispozitivului și contextul în timp real pentru a crește acuratețea. Sistemele de învățare automată antrenate atât pe date de frauță, cât și pe cele de aprobare pot reduce falsurile pozitive fără să compromiseze securitatea. Ahmed a subliniat că scopul nu trebuie să fie maximizarea declinurilor, ci optimizarea ratei de aprobare în timp ce se păstrează pragurile de frauță. Unele bănci încep să urmărească intern rata de declinuri eronate, deși puține le publică sau le leagă de metrile de performanță ale echipelor de frauță.

Ce este un declin eronat în procesarea plăților? Un declin eronat apare atunci când o tranzacție legitimă este blocată greșit de un sistem de prevenție a frauței, chiar dacă contul are fonduri suficiente și nu există semne de activitate frauduloasă.

Întrebări frecvente

De ce băncile nu măsoară actualmente costul declinurilor eronate? Băncile se concentrează de obicei pe pierderile frauduloase cuantificabile, precum chargeback-urile și pierderile din activitate criminală, în timp ce impactul veniturilor pierdute din tranzacții bune respinse este mai dificil de izolat și adesea nu este urmărit în sistemele standard de raportare.

Poate reducerea declinurilor eronate să crească riscul de frauță? Dacă se face rău, da — dar analiza avansată și modelarea adaptivă permit băncilor să îmbunătățească rata de aprobare fără o creștere semnificativă a riscului, printr-o distincție mai bună între comportament autentic și suspect.