România a cheltuit 7,7 miliarde de euro pe digitalizare, dar doar 28,7% din firme folosesc tehnologii avansate

Programul de guvernare a fost votat cu o claritate fără precedent!

România se confruntă cu o paradoxală situație în care, deși a accesat o sumă totală de aproximativ 7,7 miliarde de euro din fonduri europene destinate modernizării digitale, rata de adoptare a noilor tehnologii rămâne scăzută. Doar 28,7% din companiile din țură folosesc tehnologii avansate, în timp ce competențele digitale de bază sunt stăpânite de 30,1% dintre cetățeni.

Această discrepanță între investiții și rezultate a fost subliniată recent de Corina Vasile, directorul executiv al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS), care a transmis o analiză către StartupCafe. ro.

Expertul atrage atenția asupra discrepanței dintre promisiunile cuprinse în programul de guvernare și primele acte normative adoptate de noul cabinet.

Sectorul IT&C din România este, în mod evident, un pilon major al economiei, generând anual o valoare de 26,5 miliarde de euro. Industria contribuie direct cu 7% la produsul intern brut național și reprezintă circa 26% din totalul exporturilor de servicii ale țării.

Resursele financiare alocate digitalizării au fost considerabile: aproximativ 4,5 miliarde de euro provenite din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), la care s-au adăugat încă 3,2 miliarde de euro din fondurile de coeziune.

Aceste date indică faptul că România nu suferă de o lipsă acută de capital, ci de o problemă structurală de execuție. Deși există bani și o industrie capabilă să producă și să exporte soluții tehnologice, integrarea internă a acestora în economia și administrația locală este limitată.

Provocarea principală nu mai este una de resurse, ci una de coordonare: cine stabilește prioritățile, cine asigură legătura între proiectele izolate, cine impune standarde uniforme și cine Arhitectura administrativă actuală prezintă o problemă clasică: dispersarea responsabilităților. Când autoritatea este fragmentată între multiple instituții, fiecare departament tinde să își gestioneze propriul bucată de proiect, lăsând efortul colectiv în urmă. Digitalizarea nu poate funcționa pe segmente izolate.

Un serviciu public digital eficient necesită o sinergie complexă între infrastructură, interoperabilitate, identitate electronică, securitate cibernetică, procese de achiziție, protecția datelor, finanțare și adaptarea fluxurilor interne ale instituțiilor utilizatoare.

Dacă fiecare componentă are un responsabil distinct, un buget separat și un calendar diferit, lipsește figura care să alinieze aceste decizii. Rezultatul este previzibil: întârzieri cronice, sisteme care nu comunică între ele și proiecte care, deși funcționează tehnic, nu modifică substanțial experiența cetățeanului sau a firmelor.

Interoperabilitatea este un exemplu clar: dacă o instituție digitalizează un formular, alta construiește o bază de date, iar o terță parte deține sistemul de verificare, iar toate funcționează în silosuri, cetățeanul rămâne singurul curier fizic sau digital între ele.

Programul de guvernare votat de Parlament a oferit, pentru prima dată cu atâta claritate, un cine este responsabil pentru digitalizarea statului? Pe hârtie, S-a propus crearea unui centru unic de decizie pentru transformarea digitală, prin mutarea Autorității pentru Digitalizarea României (ADR) în subordinea directă a prim-ministrului. Conform viziunii prezentate în program, președintele ADR ar fi devenit Chief Information Officer al Guvernului (GCIO), o poziție selectată competitiv, cu un mandat pe termen lung și obiective publice clare.

Orice proiect digital derulat de administrația centrală ar fi necesitat un aviz de conformitate obligatoriu, indiferent de sursa de finanțare, iar portofoliul acestor inițiative ar fi fost făcut public.

Un ministru dedicat digitalizării este un pas înainte?

Un comitet prezidat de prim-ministru ar fi fost înființat pentru a se întruni lunar, luând decizii obligatorii pentru toate ministerele, publicate în termen de 48 de ore.

Mai mult, fiecare minister ar fi primit anual un scor public de digitalizare, rezultat al unui audit independent, iar proiectele care nu respectau standardele comune ar fi fost desfinanțate.

Totuși, realitatea imediată a guvernantului a difera de plan. Prima ordonanță de urgență adoptată de Guvern, OUG 40/2026, publicată în Monitorul Oficial pe data de 20 octombrie, a schimbat arhitectura propusă. În loc să fie subordonată prim-ministrului, ADR a rămas în subordinea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, funcționând în coordonarea unui ministru delegat pentru digitalizare și inteligență artificială.

Aceeași ordonanță a încredințat coordonarea întregului aparat de lucru al Guvernului viceprim-ministrului, nu prim-ministrului, contrar intențiilor inițiale din programul de guvernare. Diferența nu este trivială: între șeful executive și instituția care ar trebui să fie centrul de decizie digitală intervin acum două niveluri ministeriale. OUG 40/2026 nu menționează existența rolului GCIO, nici a avizului obligatoriu, nici a comitetului prezidat de premier.

Atribuțiile ministrului delegat vor fi stabilite abia prin hotărâri de Guvern, într-un termen de 30 de zile.

Existența unui ministru dedicat exclusiv digitalizării poate fi considerată un pas înainte, deoarece domeniul capătă o voce distinctă în cadrul Guvernului.

Totuși, un ministru delegat care operează în coordonarea altui ministru, cu bugetul dependent de acest alt minister și cu atribuții încă nedefinite, nu posedă, prin construcție, autoritatea necesară pentru a impune decizii obligatorii celorlalte ministere.

Aceasta era exact nuanța pe care modelul din programul de guvernare dorea să o elimine: coordonarea digitalizării de la nivelul superior al ministerelor, nu din interiorul unui singur departament.

ANIS a susținut în documentele sale de poziție necesitatea unei funcții unice de coordonare, cu mandat legal, rang decizional adecvat, un punct unic de raportare, benchmarking anual, consultări structurate cu mediul privat și o anvelopă financiară dedicată.

Faptul că multe dintre aceste elemente au fost incluse în programul de guvernare este un semnal pozitiv, dar rămâne de văzut dacă ele vor fi transpuse rapid în legislație, nu doar în hotărâri de Guvern ușor de modificat, și dacă mecanismul nou va primi resursele umane și financiare necesare pentru a nu fi doar o etichetă.

Succesul depinde acum de capacitatea Guvernului de a reconcilia rapid cele două modele de organizare, posibil prin instituirea unui comitet interministerial pentru digitalizare condus direct de prim-ministru, cu decizii obligatorii pentru toate ministerele și cu ministrul delegat în rol de coordonator operativ, garantând astfel că investițiile se traduc în servicii funcționale, productivitate și adopție largă.