De ce dau greș garanțiile statului?
Creditele acordate de bănci companiilor stau destul de bine, pe ansamblu, iar firmele care au apelat la finanțare trec printr-o perioadă financiară stabilă. Totuși, când detaliem cifrele, apar contraste greu de trecut cu vederea care dau de gândit cu privire la modul în care se evaluează riscurile.
BCR: Opt din zece credite ipotecare au fost solicitate digital în primele nouă luni
Bugetul românilor de Black Friday 2026: sub 1.000 de lei pentru majoritatea cumpărătorilor
ANAF ia la ochi firmele cu risc fiscal ridicat la TVA
Profit uriaș de 3,1 miliarde de euro pentru Erste, grupul care controlează BCRUn semnal de alarmă vine din zona IMM-urilor: la creditele garantate de stat, rata celor neperformante a urcat până la 15%. Adică e de două ori mai mare decât la împrumuturile clasice, negarantate, o cifră confirmată recent de Florian Neagu, director în cadrul BNR.
Cum se face că împrumuturile cu garanție au rată dublă?
Lucrul care pune pe toți pe gânduri este tocmai acest filtru dublu prin care trec banii – o verificare la bancă și alta la Fondul de Garantare.
Atunci, cum se face că împrumuturile cu plasă de siguranță au ajuns să aibă o rată de eșec dublă față de cele pe riscul propriu al băncilor?
Analiza datelor trădează o hibă majoră: tocmai acolo unde avem un mecanism de protecție, portofoliul devine mai slab. În teorie, umbrela statului ar trebui să taie din riscuri. În practică, asistăm la o selecție pe dos: firmele care cer garanții sunt, de cele mai multe ori, cele cu un profil mult mai riscant. În plus, se pare că sita pusă de Fondul de Garantare e mai deasă decât cea a băncilor comerciale. Așa se face că dublul control nu funcționează cum trebuie, lăsând loc liber unor finanțări șubrede care se transformă rapid în restanțe.
O realitate care scutură eficiența!
O asemenea realitate scutură din temelii eficiența programelor actuale de sprijin. Când rata creditelor rele rămâne la 15%, nota de plată pentru bugetul de stat crește considerabil. În plus, băncile ar putea fi tentate să dea bani cu ochii închiși spre zone riscante, mizând pe faptul că oricum paguba e împărțită cu statul.
E nevoie urgentă de o curățenie în criteriile de eligibilitate și de o calibrare fină între normele băncilor și cele ale fondului de garantare, ca să tragem în aceeași direcție.