Care este primul pas esențial pentru remedierea acestor dezechilibre?
România se află într-o poziție deosebit de fragilă pe scena economică globală, devenind ceea ce senatorul Petrișor Peiu denumește „veriga slabă” într-un lanț de state occidentale care se apropie rapid de o prăbușire financiară. Această vulnerabilitate acută este determinată de un dublu factor: nivelurile record ale datoriei publice și costurile exorbitante ale finanțării.
Focality Iași: câștiguri în creștere, detalii pe Profit Insider
Credite în lei pentru firme: cererea rămâne slabă din cauza dobânzilor mari
Taxele pentru cumpărăturile de pe Temu și Shein se calculează după numărul de articole
Cum ne protejăm de inflație: lecție cu Costin Ciora, marți la 12:00Declarațiile au fost formulate în cadrul unei întâlniri la Banca Națională a României, ocazie marcată de lansarea cărții „Sustenabilitatea financiară – de la deficite la convergență nominală”.
Membrul Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a subliniat că întreaga lume occidentală se lovește de un perete, cauzat de imposibilitatea de a susține datoriile acumulate fără a plăti dobânzi extreme.
Situația din țara noastră este agravată de faptul că economia traversează o perioadă de recesiune, în timp ce restul statelor menționate continuă să gestioneze crizele cu resurse diferite. Peiu a explicat că România este, practic, singura entitate care combinează stagnarea economică cu costuri de împrumut ridicate, ceea ce o expune unui risc major.
Senatorul a corelat această instabilitate macroeconomică cu haosul politic intern, argumentând că, în absența unei soluții clare la conflictul politic, țara va primi direct impactul unei crize internaționale a datoriilor guvernamentale.
Realitatea, conform viziunii sale, impune o confruntare directă cu consecințele îndatorării fără a avea sprijinul necesar oferit de stabilitatea politică.
Primul pas esențial pentru remedierea acestor dezechilibre, susține Peiu, este adoptarea unei atitudini oneste, abandonând iluzia că totul funcționează conform planurilor inițiale sau că anumite greșeli sunt invizibile. Adevărul dureros, pe care el îl pune pe masă, este că Guvernul României a contractat împrumuturi într-un volum mult mai mare decât capacitatea reală de rambursare a statului.
Această excesivitate a datoriilor se reflectă clar în costul crescut al finanțării, un indicator vizibil al riscului perceput de piețe.
Totuși, analistul politic și economic nu ignoră contextul larg european, sugerând că politica de îndatorare a Bucureștiului trebuie privită și prin prisma modelelor urmate la Bruxelles.
Cine susține că adoptarea unei atitudini oneste este esențială?
Peiu atrage atenția asupra faptului că Comisia Europeană a servit drept un precedenț pentru propriile decizii financiare, având în vedere că aceasta a mobilizat sume colosale prin împrumuturi. El estimează că datoria totală a Uniunii Europene a depășit pragul de o mie de miliarde de euro, iar consecința directă a acestei strategii se observă în dobânda la maturități de zece ani, care a trecut de 4%.
Această paralelă arată că o mare parte din dificultățile actuale ale României sunt, de fapt, oglinda deciziilor luate la nivel supranational. Critica se extinde și asupra modului în care politicile europene au erodat competitivitatea, transformând spațiul UE într-un mediu mai puțin atractiv pentru dezvoltarea industrială.
Un punct central al dezbaterii a fost politica energetică și inițiativa Green Deal, pe care senatorul le consideră surse majore de disfuncționalitate. Deși recunoașterea acestor aspecte este adesea evitată, rezultatele sunt evidente: prețul energiei în Europa este de trei ori superior celui din China și de două ori mai mare decât în Statele Unite, principalele puteri concurente ale blocului.
Peiu avertizează că persistența unei astfel de disparități de costuri nu poate fi durabilă fără a genera daune ireversibile asupra capacității de producție și a locurilor de muncă.
El face o distincție importantă, precizând că problema nu stă în structura Uniunii Europene în sine, ci în modul în care Comisia Europeană administrează politicile tehnice și reglementările.
Altă problemă structurală identificată este supra-reglementarea, un fenomen care, paradoxal, ajută corporațiile mari cu resurse ample, dar sufocă întreprinderile mici și mijlocii, sectorul care ar trebui să fie motorul dinamismului economic. Printre celelalte mecanisme europene criticate se numără și Politica Agricolă Comună, considerată a fi un alt factor care contribuie la rigidizarea sistemului.
În ceea ce privește soluțiile specifice pentru România, Petrișor Peiu delimitează trei piloni critici asupra cărora trebuie să se concentreze eforturile: gestionarea energiei, reforma educației și controlul cheltuielilor publice.
Fundamentul pierderii competitivității naționale, susține el, este criza din sectorul energetic, o situație pe care o atribuie în mare măsură incompetenței administrative. Deși România a beneficiat de finanțări externe, implementarea acestora a fost defectuoasă. S-a dispus de fonduri, deși la prețuri ridicate, însă autoritățile nu au reușit să finalizeze sau chiar să demareze proiecte energetice simple și esențiale. Această incapacitate de a transforma banii în infrastructură funcțională accentuează dependența de importuri și crește presiunea asupra bugetului de stat, închizând cercul vicios al îndatorării și al costurilor de finanțare.
Astfel, corectarea cursului necesită nu doar ajustări tehnice, ci și o recunoaștere sinceră a greșelilor strategice din ultimii ani.
