Este consolidarea fiscală o obligație impusă din exterior?
Alexandru Nazare, actualul ministru al Finanțelor, a pledat pentru adoptarea unei strategii macroeconomice ambițioase, care să vizeze integrarea României în zona euro până la finalul deceniului curent, adică în anul 2035. Această declarație a fost făcută în cadrul unui eveniment organizat de Banca Națională a României (BNR), ocazie cu care a fost lansat al doilea studiu din cadrul proiectului Economic@BNR, inițiat și coordonat de viceguvernatorul Cosmin Marinescu.
Victor Ponta cere coaliției o gură de oxigen pentru antreprenori: Impozitul pe dividende, mărul discordiei
Dobânzile statului: o factură de 2,35 ori mai mare decât economiile la salarii
expansiunea europeană depinde de o finanțare externă
Meta dată la 25 de miliarde de dolari pentru scandalul Cambridge AnalyticaTema centrală a discuțiilor a fost sustenabilitatea financiară, analizată prin prisma tranziției de la deficite bugetare la convergența nominală.
Conform viziunii prezentate de șeful Ministerului Finanțelor, pentru a atinge obiectivul aderării la moneda unică europeană, statul român trebuie să reușească să iasă din procedura de deficit excesiv până în anul 2030.
Ministrul Nazare a subliniat importanța construirii unui buget credibil, considerând că acesta nu este doar un instrument tehnic, ci o necesitate strategică pentru țară. El a argumentat că România nu își poate permite o pauză în eforturile de consolidare fiscală, indiferent de contextul politic sau economic. În opinia sa, aderarea la euro oferă o ancoră mult mai puternică decât simpla consolidare bugetară, deoarece procesul impune o creștere a competitivității economice, aspect esențial pentru dezvoltarea durabilă.
Un punct cheie al intervenției a fost respingerea ideii că consolidarea fiscală ar fi o obligație impusă din exterior, de către instituțiile europene sau de agențiile de rating. Nazare a afirmat ferm că este vorba despre o decizie internă, motivație proprie, menită să asigure o economie mai robustă și un rol economic de prim-plan în spațiul regional.
A insistat asupra necesității unui consens politic larg și a unui curaj sporit în definirea direcțiilor fundamentale ale politicii economice.
El a sugerat că anumite aspecte ale acestei politici nu ar trebui să devină obiectul conflictelor politice extreme, ci să fie tratate ca „linii roșii” pe care orice guvernare trebuie să le respecte, indiferent de rezultatele alegerilor sau de schimbările de putere.
Strategia propusă de minister se bazează pe o abordare inversă a procesului: pornind de la obiectivul final (aderarea la euro în 2035) și lucrând înapoi, către pașii intermediari necesari. Astfel, ieșirea din procedura de deficit excesiv în 2030 este văzută ca un pas obligatoriu, urmat de ani de pregătire pentru integrarea în zona monetară.
Care este ritmul ajustărilor necesare?
Nazare a explicat că această perspectivă forțează guvernantele să se concentreze nu doar pe reducerea cheltuielilor, ci și pe întărirea competitivității, consolidarea fiind o condiție necesară, dar insuficientă pentru a genera o creștere economică la potențialul maxim.
În ceea ce privește ritmul ajustărilor, ministrul a respins vehement ideea unei opriri temporare a eforturilor fiscale, chiar dacă deficitul s-ar apropia de pragul de 6% din Produsul Intern Brut. El a amintit că România a pornit de la un deficit de 9% și vizează un nivel de 3%, aflându-se acum undeva la mijlocul acestui drum.
Opinia conform căreia s-ar putea face o pauză a fost considerată de Nazare o iluzie periculoasă.
În condițiile actuale, a precizat el, România nu se poate opri, deoarece „podul din spate este rupt”, rămânând doar varianta de a merge înainte.
Continuarea acestui proces complex necesită suportul întregii clase politice și găsirea unei formule care să permită parcurgerea celei mai dificile etape: reducerea deficitului de la aproximativ 6% la 3%. Construirea unui buget credibil este, în acest sens, o condiție esențială.
Nazare a clarificat că acest obiectiv nu este urmărit exclusiv pentru a satisface evaluările agențiilor de rating externe, ci pentru a respecta planul național de dezvoltare pe termen lung de zece ani.
El a subliniat că România ar trebui să își propună nu doar menținerea ratingului suveran, ci și îmbunătățirea perspectivei asociate acestuia, evitând starea de incertitudine permanentă.
Ministrul a sugestionat că o perspectivă stabilă, urmată de una pozitivă, ar putea fi un țintă realistă, în loc de a ne mulțumi doar cu păstrarea status quo-ului. O îmbunătățire a perspectivei de rating, rezultat direct al unui buget credibil și al unei execuții bugetare riguroase, ar avea efecte imediate și vizibile. Aceasta s-ar traduce prin scăderea costurilor de finanțare și prin stimularea creșterii economice în anul următor. Acest semnal ar fi crucial pentru a inversa tendința de încetinire a economiei românești, o tendință care persistă de câțiva ani.
Prin urmare, eforturile de consolidare fiscală și bugetară sunt văzute nu ca o povară, ci ca motorul principal al redresării economice și al integrării europene.