De ce creditele din zona euro devin din nou mai scumpe?
Creditele din zona euro devin din nou mai scumpe dacă rata depozitelor a Bancii Centrale Europene urcă joi la 2,5%, așa cum anticipă piețele financiare.
Lansare de buletin privind creditul privat pentru conducători finanziari globali
Bursa din România: BET scade a treia zi, pierderi de 0,65% în ciuda optimismului internațional
BVB în scădere: rulaj de 155 milioane lei, BET pierde 0,61%
Cash App testează plăți directe între utilizatori pentru micro-afaceriAceastă perspectivă a luat formă după ce investitorii au început să trateze ca aproape sigură posibilitatea unei noi măsuri de restricționare a politicii monetare.
Totul a început în contextul în care indicii economici au semnalat o reînnoire a presiunilor inflacionistice, conform informațiilor publicate de Euronews.
Rata depozitelor – cea la care băncile depozitează bani la BCE – ar trebui să crească de la 2,25% la 2,5%, adăugând exact 0,25 de puncte procentuale. Această modificare ar urma o perioadă de stabilizare: ultima majorare a dobânzilor a avut loc pe 11 iunie, când BCE a interrupt o pauză de trei ani fără schimbări la rateli.
În iulie, instituția a decis să păstreze neschimbate valorile, optând pentru o abordare prudentă în așteptarea datelor macroeconomice.
Dar în august, situația s-a schimbat. Inflația totală în zona euro a resuscitat, trecând de la 2,9% în iulie la 3,3% – un nivel neîntâlnit de la septembrie 2023.
Această creștere a fost determinată în mare măsură de rebound-ul prețurilor energiilor, care au căzut într-un ritm accelerat: inflația energiei a saltat de la 10,3% la 14,3% în doar o lună.
În contrast, presiunile de preț provenite din alte categorii au arătat semne de răcuire.
Inflația de bază – care exclude energie, alimente, alcool și tutun – a scăzut ușor de la 2,5% la 2,4%, sugerând că efectele indirecte ale scumpirii energiei nu s-au răspândit încă semnificativ în restenul economiei.
Datele din august confirmă creșterea ratelor de dobândă!
Similar, inflația serviciilor, strâns legată de evoluția salariilor și de cererea internă, a scăzut de la 3,3% în iulie la 3% în august.
O analiză publicată de economiștii BCE la început de săptămână a oferit o explicare detaliată.
Conform studiului, aproximativ 90% din creșterea inflației energiei observată între ianuarie și mai a fost explicată de factori de ofertă nefavorabili, generați de tensiunile geopolitice care au afectat livrările și distribuția resurselor energetice.
În aceste condiții, rolul cererii interne și al stimulului fiscal a aparut ca secundar – o diferență esențială care, potrivit autorilor, justifică de ce această interpretare se contrastează clar cu situația din 2021–2022, când inflația a fost produsă simultan de presiuni de ofertă și de cerere, într-o combinație descrisă ca „fără precedent” în amploarea sa.
Datele din august susțin această distincție: nu există dovezi convinzente că scumpirea energiei a déclanșat efecte de rundă a doua – adică transmisii secundare prin creșterea salariilor sau a cererii interne – care de obicei conduc la o inflație mai persistente și difuză.
Totodată, variațiile dintre statele membre ale zonei euro evidențiază impactul neuniform al aceluiași șoc energetic. De exemplu, în august, Spania a înregistrat o inflație de 4,5%, în contraste cu Germania la 2,9% și Franța la 2,7%, deși toate aceste economii sunt supuse aceleiași politici monetare comune.
Această diferență sugerează că structurile economice locale, inclusiv dependența de energie și flexibilitatea piețelor, joacă un rol crucial în modul în care șocurile externe se transmit în prețuri interni.
În fața acestei perspectiva, majorarea așteptată pentru joi a atras atenția asupra cursului euro și al costului importurilor. Analitycii de la ING au caracterizat mișcarea anticipată ca o „majorare de asigurare” sau o „majorare acomodantă”, sugérant că BCE nu ar avea intenția de a entra într-un teren clar restrictiv, ci de a menține rata depozitelor în cadrul intervalului pe care-l consideră neutru pentru economie.
Astfel, decizia ar putea fi interpretată nu ca un pas agresiv de combatere a inflației, ci ca o măsură de precauție în fața incertitudinilor legate de aprovizionarea energetică și evoluția prețurilor pe mediu termen.