Stabilitate: Băncile europene mențin stabilitatea riscului de credit în ciuda incertitudinilor economice

Inflația record din 2022 a pus la încercare reziliența băncilor europene!

Stabilitate financiară la băncile europene: Analiza Forvis Mazars relevă reziliență în fața volatilității macroeconomice

Publicația celor mai recente date din rapoartele anuale ale instituțiilor financiare majore din Europa, finalizate înainte de data de 1 aprilie 2026, a fost procesată de Forvis Mazars, o firmă de renume mondial specializată în audit, consultanță și servicii fiscale. Prin intermediul acestui efort analitic, compania a elaborat un studiu detaliat care examinează evoluția pierderilor de credit așteptate (ECL), conform cerințelor de raportare financiară.

Rezultatele obținute indică clar că sistemul bancar european și-a păstrat echilibrul și soliditatea în ceea ce privește gestionarea riscului de credit, chiar dacă pe orizontul macroeconomic persistă o incertitudine constantă.

Datele colectate din documentele anuale ale 26 de grupuri bancare europene relevă o imagine coerentă a stabilității. În anul 2025, nu s-a înregistrat o degradare generalizată a calității creditelor. Parametrii esențiali, precum ratele de acoperire a pierderilor și ajustările aplicate de management peste valorile calculate de modele (cunoscute sub denumirea de „management overlays” sau ajustări discreționare), au continuat o traiectorie descendentă modestă.

De asemenea, variabilitatea dintre aceste indicatori de la o bancă la alta s-a redus comparativ cu perioadele anterioare, sugerând o armonizare mai mare a practicilor de rezervare.

O componentă crucială a analizei o constituie dinamica expunerilor și a rezervelor. Expunerile brute legate de portofoliile de credite au înregistrat o expansiune de 3,0%, creștere susținută în mod predominant de activele clasificate în Stadiul 1, care reprezintă creditele cu risc minim.

Simultan, ajustările constituite pentru pierderile de credit așteptate au suferit o reducere de 1,9%.

Această conjunctură a condus la o diluare a ratei medii de acoperire pentru creditele evaluate la cost amortizat, care a coborât la 1,20% la finele anului 2025, în scădere față de 1,26% înregistrat la finalul lui 2024 și semnificativ sub nivelul de 1,57% observat la sfârșitul lui 2019.

Pe planul performanței financiare, semnalele sunt majoritar optimiste, deși cu nuanțe. Profitul operațional a cunoscut o creștere la 18 dintre cele 26 de bănci analizate. Totuși, viteza acestei creșteri s-a temperat, atingând un plus de 8%, în contrast cu un avans de 20% înregistrat cu un an înainte. Ponderea cheltuielilor destinate pierderilor de credit așteptate în structura profitului operațional a rămas aproape imobilă, situându-se la 13%, față de 12% la finalul anului 2024.

Un alt aspect remarcabil este scăderea continuă a ponderii ajustărilor post-model sau a intervențiilor discreționare ale conducerii în totalul rezervelor pentru ECL. Această rată a coborât la 9% în 2025, de la 10% în 2024 și de la 12% în 2023.

Această tendință confirmă o normalizare progresivă după vârful atins în timpul crizei sanitare globale, evidențiind o încredere tot mai mare în capacitatea modelelor statistice de a estima corect riscurile.

Deși indicatorii de risc de credit continuă să se îmbunătățească, ritmul acestei ameliorări a devenit mai lent, observându-se o stagnare atât a nivelurilor absolute, cât și a dispersiei dintre instituții. Aceste dinamici sugerează că băncile europene se află într-o poziție favorabilă pentru a absorbi șocuri economice viitoare.

Pe măsură ce profitul operațional a crescut, cheltuiala medie pentru pierderile de credit așteptate a urcat cu 14%, reprezentând acum aproximativ 13% din veniturile operaționale, față de 12% în 2024.

Astfel, costurile legate de risc rămân sub control, dar începe să se simtă o presiune ascendentă.

Evoluția cheltuielilor cu ECL a fost heterogenă între instituții: 16 bănci au raportat creșteri, în timp ce 10 au înregistrat scăderi, ilustrând divergențele de profil de risc la nivel continental. Studiul identifică, de asemenea, o redistribuire a expunerilor între stadiile de depreciere, creșterea fiind alimentată de creditele noi și de migrările dinspre alte categorii către Stadiul 1.

Ratele de acoperire au scăzut pentru Stadiul 1, dar au avut o ușoară creștere pentru Stadiile 2 și 3, reflectând strategii distincte de constituire a provizioanelor în funcție de severitatea riscului.

Utilizarea „overlays”-urilor a continuat să se retragă, ajungând la 9% din totalul ajustărilor ECL în 2025, un nivel minim de la introducerea acestora în era post-pandemie. Această mișcare reflectă o încredere consolidată în estimările modelate, deși băncile integrează în continuare factori precum incertitudinile macroeconomice, tensiunile comerciale și riscurile climatice.

Vincent Guillard, partener și coordonator al proiectului, a subliniat că, în ansamblu, băncile europene mențin o poziție fermă.

Overlays-urile au scăzut la doar 9% din ajustările ECL!

Bilanțurile arată o orientare spre Stadiul 1 și o reducere a dependenței de ajustările manuale.

Deși costurile riscului au crescut marginal, tendințele variază de la o instituție la alta, iar incertitudinea macroeconomică, inclusiv conflictul comercial, impune o prudență în elaborarea prognozelor.

Ipotezele macroeconomice prospective rămân diverse de la o bancă la alta. Deși se aliniază în general cu proiecțiile Băncii Centrale Europene și Băncii Angliei, majoritatea instituțiilor mențin o pondere importantă pentru scenariile defavorabile.

Sectorul bancar din România surprinde prin reziliență, contrazicând temerile de deteriorare

Perioada 2022 a fost marcată de o inflație record, o escaladare abruptă a dobânzilor și impactul geopolitic al războiului din Ucraina. Aceste factori au generat îngrijorări profunde privind capacitatea debitorilor de a-și onora obligațiile și calitatea activelor băncilor. Multe analize anticipau o explozie a riscului de credit, manifestată prin provizioane mai mari, o migrație masivă a expunerilor către Stadiile 2 și 3 și o eroziune a indicatorilor IFRS 9.

Cu trei ani mai târziu, realitatea se dovedește a fi mai benignă decât previziunile sumbre. Analizând eșantionul format din cele nouă bănci de top din România, Forvis Mazars constată că sectorul a rezistat bine la valul de provocări economice și geopolitice.

Deși soldurile absolute ale pierderilor de credit așteptate au crescut, ritmul extinderii creditării a fost mult mai rapid, ducând la o diluare a raportului ECL/expunere la nivel de sector.

Mediana raportului dintre provizioanele ECL și expunerea brută a scăzut de la 4,6% la finalul lui 2022 la circa 3,5% la finalul lui 2025.

Alocarea pe stadii de depreciere IFRS 9 confirmă această îmbunătățire. Ponderea expunerilor din Stadiul 2 (risc crescut) a coborât de la 17% în 2022 la aproximativ 13% în 2025.

Simultan, creditele din Stadiul 1 (risc scăzut) au crescut de la 79% la 83% în aceeași perioadă.

Remarcabil este faptul că expunerile din Stadiul 3 (depreciate semnificativ) au rămas relativ constante, în ciuda unui mediu dificil caracterizat de inflație, dobânzi mari, consolidare fiscală, creștere lentă și incertitudini geopolitice.

Aceste tendințe indică o rezistență a debitorilor mai mare decât se estima, invalidând scenariul unei deteriorări generalizate a creditului. Răzvan Butucaru, partener și lider al diviziei de servicii financiare la Forvis Mazars România, comentează: Focalizarea nu mai este pe absorbirea șocurilor trecute, ci pe gestionarea următoarei etape a ciclului economic.

Ajustarea fiscală și creșterea moderată pot crea noi presiuni, făcând managementul riscului de credit din ce în ce mai complex.

Analiza detaliată arată că riscul de credit este concentrat într-un segment restrâns al portofoliilor.

Deși expunerile din Stadiul 3 au reprezentat sub 4% din totalul creditelor, ponderea acestora în provizioanele totale a urcat de la circa 45% în 2022 la aproximativ 53% în 2025.

Acest lucru demonstrează că majoritatea pierderilor preconizate provin dintr-un număr limitat de expuneri severe, în ciuda sănătății generale a portofoliului.

Prin urmare, perioada analizată poate fi descrisă ca una de normalizare graduală, nu de intensificare a riscului.

Scăderea expunerilor din Stadiul 2, reducerea provizioanelor aferente, stabilitatea Stadiului 3 și expansiunea creditării sugerează că băncile românești au traversat cu succes atât perioada post-pandemică, cât și șocul inflaționist.