Senatul a aprobat cumularea indemnizației cu salariul pentru întoarcerea mai devreme la muncă

Cât primește un părinte care revine devreme?

Senatul a aprobat un mecanism nou de încurajare a întoarcerii la muncă după concediul de creștere a copilului

Comisia de buget din Camera Superioară a votat în unanimitate, în cursul acestei săptămâni, un proiect de lege care modifică regimul financiar al părinților care aleg să se întoarcă la locul de muncă înainte de expirarea perioadei de doi ani prevăzute pentru îngrijirea copilului. Conform noului text legislativ, aceștia vor putea cumula suma primită de la stat cu salariul aferent activității profesionale, ceea ce înseamnă că nu vor fi nevoiți să aleagă între cele două surse de venit.

Inițiativa a fost depusă de parlamentari din PNL și USR, care au argumentat că astfel se elimină disincitativul financiar care împiedică întoarcerea rapidă pe piața muncii.

În sistemul actual, statul acordă un stimulent de inserție pentru cei care revin la muncă în mai puțin de doi ani. Totuși, acest stimulent este considerat insuficient, fiind inferioară chiar și unui salariu minim pe economie. Concret, dacă părintele revine la muncă după mai puțin de șase luni, suma primită este de 1.500 lei lunar, în timp ce pentru întoarcerea după mai mult de șase luni, suma scade la 650 lei lunar.

Această sumă se plătește până la împlinirea vârstei de doi ani de către copil.

Această structură de recompensare, criticată de specialiști, creează un paradox: cu cât mai devreme se întoarce părintele, cu atât mai mare este stimulul, dar suma rămâne sub nivelul de trai necesar pentru o viață demnă.

Problema este amplificată de faptul că, în marea majoritate a cazurilor, este mama cea care rămâne acasă cu copilul, ceea ce duce la o absență de doi până la patru ani de pe piața muncii. Această lipsă afectează direct rata de ocupare a forței de muncă.

De ce e importantă întoarcerea rapidă?

Datele Eurostat arată că, în cazul femeilor cu copii mici, rata de ocupare este de doar 57%, în timp ce media Uniunii Europene se situează la aproape 70%.

Această diferență de 13 puncte procentuale reprezintă un deficit semnificativ de resurse umane pentru economia națională.

Marius Luican, antreprenor și directorul firmei de cercetări Reveal Marketing Research, a analizat pentru Ziare. com implicațiile economice ale acestei inițiative. El susține că proiectul are efecte benefice multiple, acoperind atât interesele familiilor, cât și cele ale companiilor, pieței muncii și bugetului de stat.

Luican explică că inițiativa atinge două obiective majore: rezolvarea crizei demografice și a lipsei de forță de muncă, dar și eliminarea muncii la negru care apare când femeile încearcă să păstreze indemnizația de stat.

Acest proiect este benefic din două motive. În primul rând, el poate aborda problema cronică a României legată de demografie și de scăderea numărului de muncitori disponibili. În al doilea rând, este binecunoscut faptul că multe femei care revin la muncă apelează la contracte neoficiale. De teamă să nu piardă banii de la stat, ele cer angajatorului o sumă mai mică, astfel încât să-și crească venitul fără a pierde drepturile.

În acest scenariu, statul pierde taxele pe care le-ar fi încasat de la acel angajat, a explicat Marius Luican.

Ce mai face statul pentru familiile cu copii?

Mai mult, expertul subliniază că prin acest mecanism se aduce pe piața muncii exacta categorie de tineri aflați în vârsta de maximă productivitate profesională. Un studiu realizat în martie de INSCOP Research relevă că 43% dintre tinerii români sub 35 ani nu dețin un loc de muncă. Femeile însărcinate sunt în general tinere, adică exact în acele segmente de vârstă de care economia are nevoie.

Astfel, cele care se întoarcă după 8 luni sau după un an, vor aduce un an întreg de contribuții la buget prin taxe și impozite, a adăugat Luican.

În concluzia sa, Marius Luican susține că statul beneficiiază din toate unghiurile: se adaugă forță de muncă pe piața internă și se reduce șomajul la negru. Totuși, el atrage atenția asupra faptului că anii petrecuți în concediu pot afecta cariera și orizontul de oportunități ale mamei. Prin urmare, el consideră că statul trebuie să implementeze mai multe măsuri de sprijin pentru familiile care doresc să aibă copii, fără a le descuraja.

Doi ani acasă este o perioadă enormă, iar patru ani sunt încă mai mult.

Practic, statul trimite acasă, în rol de îngrijitoare, persoane cu o pregătire profesională solidă. Pentru a evita această pierdere, statul trebuie să construiască mai multe creșe și grădinițe, conform modelului aplicat în restul lumii. Legea trebuie însoțită de o strategie națională privind creșele.

Dacă se aplică această inițiativă, este posibil să apară mai multe creșe private și femeile să aleagă să meargă la serviciu, utilizind banii din indemnizație pentru plata locului în creșă.

Nimeni nu cere ca femeile să plece direct la muncă după naștere, dar doi ani înseamnă mult din mai multe puncte de vedere, a continuat Marius Luican.