Replica băncilor în scandalul ROBOR: Transparența nu înseamnă cartel
Mai departe, bancherii contestă ideea că toate instituțiile de credit au interese economice identice
Reacția sectorului bancar s-a manifestat clar în urma ultimelor mișcări ale autorității de reglementare, prin intermediul Consiliului Patronatelor Bancare din România. Instituțiile de credit contrazic direct afirmațiile șefului Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, susținând că existența unor mecanisme de informare nu echivalează cu formarea unui cartel. Contextul acestei tensiuni a fost generat de recenta decizie prin care Consiliul Concurenței a sancționat industria bancară cu o sumă record de 700 de milioane de euro, valoare care rămâne fără precedent în istoria sancțiunilor aplicate în țara noastră. Deși argumentele președintelui instituției de reglementare s-au concentrat pe aspectele transparenței, reprezentanții băncilor insistă că această caracteristică a pieței nu trebuie confundată cu o colaborare secretă între concurenți.
O consecință majoră a acestui conflict se referă la viitorul formulei de calcul al indicatorului ROBOR. Chiar dacă decizia adoptată de Consiliul Concurențe impune modificarea actualului sistem, bancherii transmit un semnal subtil: formula actuală nu ar trebui schimbată radical. Totuși, sursele din mediul financiar indică faptul că o restructurare a mecanismului de calcul este aproape sigură și va avea loc în perioada imediat următoare. Discuțiile publice s-au intensificat, iar mesajul central transmis către Bogdan Chirițoiu evidențiază o eroare de interpretare a funcționării reale a pieței monetare. Conform perspectivei CPBR, oficialul autorității a confundat simpla vizibilitate a prețurilor cu o practică anticoncurențială.
Problema fundamentală identificată de bancheri constă în capacitatea fiecărei instituții de a cunoaște nivelul la care se situează concurenții săi înainte ca rata ROBOR să fie stabilită final. Acest aspect ar trebui perfect eliminat, conform cerințelor Concurenței, pentru a asigura o corectitudine totală. În cadrul comunicării oficiale, patronatul bancar a subliniat importanța rigoarei argumentative în sprijinul deciziilor luate de instituțiile statului. Încrederea publică nu se construiește doar prin fermitatea sancțiunilor aplicate, ci prin soliditatea bazei juridice și economice a acestora. O autoritate puternică se distinge prin capacitatea sa de a-și susține hotărârile în fața unor controale juridice extrem de exigente, nu prin mărimea spectaculoasă a amenzilor impuse.
Punctul de vedere al băncilor se structurează pe câteva piloni logici clari
Punctul de vedere al băncilor se structurează pe câteva piloni logici clari. În primul rând, observarea cotațiilor practicate de alți participanți la piață nu constituie, prin simpla sa existență, o dovadă a unei înțelegeri anticoncurențiale. Legislația privind concurența nu impune ca operatorii economici să fie ignorați de informațiile disponibile pe piață. Aspectul crucial este natura specifică a datelor primite și modul în care acestea influențează comportamentul de piati. În al doilea rând, regulile care guvernează sistemul ROBOR nu pot fi considerate automat o dovadă a unei conspirații. Indicatorul funcționează într-un cadru instituționalizat, bazat pe norme prestabilite. Dacă arhitectura acestui sistem este considerată defectuoasă, este necesar să se demonstreze existența unor acte concrete de concurență neloială imputabile băncilor, separate clar de simpla utilizare a mecanismului existent.
Mai departe, bancherii contestă ideea că toate instituțiile de credit au interese economice identice. O fluctuație a ROBOR nu aduce automat un profit uniform tuturor jucătorilor de pe piață. Balansurile financiare ale băncilor diferă semnificativ în ceea ce privește structura activelor, pasivele, costurile de finanțare, expunerile la risc și alte variabile. Presupunerea că există un beneficiu comun, fără a analiza detaliat aceste elemente distincte, reprezintă o simplificare excesivă și nejustificată din punct de vedere economic. De asemenea, lipsa unei obligații stricte de a cuantifica prejudiciul cauzat nu elimină necesitatea de a demonstra existența unei încălcări. O restricție a concurenței prin obiect poate fi pedepsită chiar fără stabilirea exactă a efectelor, însă conducta iniștrată și încadrarea sa juridică trebuie să fie probate cu o precizie deplină.
Jurisprudența europeană nu creează o prezumție generală de vinovăție împotriva operatorilor. Chiar și deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene impun o interpretare restrictivă a restricțiilor prin obiect, analizând atent contextul economic și juridic specific. Apelarea la legislația comunitară nu poate substitui necesitatea unei demonstrații juridice complete și coerente. În fine, dreptul la apărare nu trebuie redus la o simplă formalitate procedurală. Consiliul Concurenței și-a prezentat argumentele sale, însă fiecare bancă își rezervă dreptul de a contesta aceste poziții în fața instanțelor. Dezbaterile publice trebuie să respecte independența sistemului judiciar și să evite transformarea unei dispute tehnice-juridice într-un spectacol mediatic. Această poziție reflectă încercarea sectorului de a menține echilibrul dintre necesitatea reformei și protecția drepturilor legale ale instituțiilor.