Paradoxul elvețian: De ce milionarii rămân fideli unei țări care le taxează averea de un secol?

Exodul miliardarilor din California?

Dezbaterea privind taxarea averilor a aprins spiritele în Statele Unite.

În California, „Proposition 40” amenință cu un impozit de 5% pentru cei care dețin peste un miliard de dolari, provocând deja un exod al celor mai înstăriți rezidenți.

Nume grele au făcut deja pasul: Sergey Brin, cofondatorul Google, s-a mutat în Nevada și a pompat peste 100 de milioane de dolari în campania anti-impozit, în timp ce Travis Kalanick, omul din spatele Uber, a ales să se relocheze în Texas.

Sondajele arată o societate divizată. Susținătorii taxei argumentează că, pentru acești coloși financiari, un procent de 5% este insignifiant față de dimensiunea averilor lor. De cealaltă parte, criticii avertizează că măsura ar putea declanșa un efect de domino, forțând antreprenorii să-și lichideze acțiunile pentru a acoperi taxele, ceea ce ar destabiliza piața.

Secretul succesului elvețian?

În contrast cu tensiunile americane, Elveția rămâne un magnet pentru capitalul global, deși aplică un impozit pe avere de mai bine de o sută de ani. Explicația stă în moderație.

Warren Gorlick, fost consilier la Trezoreria SUA, subliniază că această politică fiscală nu a alungat miliardarii; dimpotrivă, numărul persoanelor cu averi între 5 și 10 milioane de dolari a crescut constant cu 7,4% anual, în perioada 2000-2025.

Fiecare canton își stabilește propriile cote, însă acestea sunt blânde comparativ cu ambițiile americane.

Viitorul taxării averii?

În Zurich, un cuplu cu o avere de 2,5 milioane de dolari plătește o cotă efectivă de doar 0,24%, adică aproximativ 6.000 de dolari pe an.

Chiar și pentru un miliardar, cota efectivă se oprește la 0,7%, echivalentul a 7 milioane de dolari.

Cu un PIB pe cap de locuitor de 126.177 de dolari, Elveția ocupă locul al patrulea în lume, fiind depășită doar de Liechtenstein, Luxemburg și Irlanda — ultima fiind un caz special, umflat artificial de sediile multinaționalelor.

În SUA, presiunea politică nu dă semne de relaxare. Senatoarea Elizabeth Warren propune praguri de 2% și 3%, în timp ce Bernie Sanders și Ro Khanna insistă pe o cotă de 5%. Chiar și Scott Kirby, CEO-ul United Airlines, s-a alăturat vocilor care cer un impozit național pe avere. Deși guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, se opune inițiativei locale, acesta susține o abordare federală. Totuși, așa cum punctează Gorlick, succesul Elveției ne învață o lecție esențială: diferența dintre averea netă și veniturile lichide este crucială. Fără această distincție, orice politică fiscală agresivă riscă să alunge capitalul, în loc să-l atragă.