Economiștii analizează posibilitatea de scădere a taxelor în România

Relaxarea fiscală va atrage mai multe investiții străine?

O eventuală relaxare fiscală ar putea viza taxele pe capital și pe forța de muncă, nu și cota de TVA, considerată în continuare cel mai eficient instrument de colectare a veniturilor bugetare, spune Laurian Lungu, cofondatorul think tank-ului Consilium Policy Advisors Group. El avertizează și asupra limitelor pe care le are economia românească în absorbirea unor noi majorări fiscale simultane.

Argumentul pornește de la structura sistemului fiscal, care are doar trei baze principale de impozitare posibile: capitalul, consumul și forța de muncă. România le-a majorat pe toate simultan anul trecut.

Potrivit economistului, o economie nu poate susține creșteri fiscale pe toate aceste componente în același timp, pentru că nu dispune de mecanisme de absorbție suficiente pentru un asemenea șoc cumulat.

Contribuția de asigurări sociale este menționată separat, ca element care nu reprezintă formal o taxă, dar care influențează direct costul forței de muncă pentru angajatori.

Ce poți să impozitezi? Capitalul, consumul sau forța de muncă, iar noi am crescut toate taxele de anul trecut.

Poate România absorbi simultan majorări fiscale fără a pierde investițiile?

Tu nu poți să crești toate taxele în economie, pentru că economia nu are supape, a explicat Laurian Lungu.

Economistii avertizează că majorările simultane ale taxelor pe capital și forța de muncă au dus la o deteriorare a competitivității României în fața altor state din regiune, în special în contextul competiției pentru investiții directe straină. Un sistem fiscal perceput ca instabil sau prea greoi poate îndepărta investitorii care caută medii predictibile și costuri de producție optime.

În acest cadru, o scădere selectivă a taxelor pe profit sau pe salarii ar putea stimula revenirea capitalului și crearea de locuri de muncă de calitate, fără să afecteze veniturile bugetare esențiale, menținute prin stabilitatea TVA-ului.

Laurian Lungu subliniază și necesitatea unui dialog social structurat între guvernament, angajatori și sindicate pentru a identifica zonele unde o relaxare fiscală ar putea avea cel mai mare efect pozitiv, fără a destabiliza echilibrul bugetar.

El menționează că reformele fiscale reușite în alte economii emergente au fost bazate pe analiză detaliată a efectului pe diferite sectoare și pe consultarea actorilor chei, evitând măsuri unilaterale. Un asemenea abordare ar putea preveni riscul de a genera presiuni inflacioniste sau de a afecta negativ sectorii cu marjă redusă, precum industria prelucrătoare sau agricultura.