Digitalizarea controalelor fiscale: cum analizează ANAF datele contribuabililor pentru reducerea deficitului

Analiza celor mai recente comunicări oficiale evidențiază câteva teme recurente

Presiunea exercitată de necesitatea diminuării deficitului bugetar, combinată cu eforturile susținute de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru adaptarea la noile realități economice, a determinat o transformare semnificativă în modul în care se desfășoară verificările fiscale în România. Dacă, în trecut, inspectarea se concentra preponderent asupra aspectelor formale, precum prezența facturilor și a documentelor justificative, acum, pe măsură ce capacitatea agenției de a procesa volume masive de date s-a îmbunătățit, accentul s-a deplasat către o analiză integrată și complexă. Scopul principal al acestei noi abordări este verificarea veridicității economice care stă la baza declarațiilor fiscale prezentate de contribuabili. Această schimbare de paradigmă este extrem de relevantă pentru companii, deoarece mută centrul de greutate al inspecției de la simpla verificare a unei operațiuni izolate la evaluarea coerenței întregului model de afaceri.

În practica curentă, inspectorii încearcă tot mai des să profitul și baza impozabilă declarate reflectă în mod fidel realitatea activității economice efectiv desfășurate?

Informările publicate de ANAF în anul 2026 indică faptul că una dintre direcțiile prioritare este identificarea discrepanțelor dintre declarațiile fiscale și celelalte informații disponibile autorității. Printre aspectele semnalate frecvent se numără neconcordanțele dintre veniturile declarate pentru calculul impozitului pe profit, datele raportate în deconturile de TVA, informațiile din declarațiile informative și cele rezultate din sistemul RO e-Factura. În numeroase situații prezentate de agenție, astfel de diferențe au constituit punctul de plecare pentru ajustări fiscale sau pentru extinderea unor verificări deja începute. Pentru companii, consecința este majoră: riscul fiscal nu mai este generat exclusiv de lipsa documentației justificative, de existența unei erori de calcul sau de interpretarea diferită a unui text legal, ci și de lipsa reconcilierii între diferitele fluxuri de raportare existente în organizație.

Analiza celor mai recente comunicări oficiale evidențiază câteva teme recurente, care par să contureze strategia de control a ANAF, cel puțin pe termen scurt. Serviciile intragrup, cum ar fi cele de management, IT, resurse umane, consultanță și suport, furnizate de entități afiliate, continuă să reprezinte una dintre zonele de maxim interes pentru organele de control. În exemplele publicate de ANAF, problema principală identificată nu este reprezentată de existența sau nu a contractelor ori facturilor, ci de demonstrarea beneficiului economic concret obținut de societatea din România prin achiziția acestor servicii. Este de remarcat faptul că existența documentelor justificative reprezintă aici o condiție necesară, însă nu și suficientă, pentru acordarea dreptului de deducere, inspectorii urmărind atât prestarea efectivă, cât și beneficiul real obținut de societate, prin raportare la ansamblul activităților sale economice.

O altă direcție importantă este reprezentată de tranzacțiile dintre persoane afiliate

O altă direcție importantă este reprezentată de tranzacțiile dintre persoane afiliate, cunoscute sub denumirea de prețuri de transfer. ANAF a publicat exemple privind ajustarea condițiilor financiare pentru împrumuturi intragrup, analiza dobânzilor aplicate și verificarea tranzacțiilor comerciale în raport cu principiul valorii de piață. De asemenea, în anumite situații au fost analizate tranzacțiile considerate insuficient documentate sau care nu reflectau condiții similare celor acceptate de operatori independenți. În materia prețurilor de transfer, analiza de congruență între realitatea economică din spatele operațiunilor și prețul de piață aplicat este esențială, așa încât pregătirea corespunzătoare a documentației specifice este extrem de importantă.

Sistemele digitale implementate în ultimii ani generează un volum fără precedent de informații pentru administrația fiscală. Diferențele dintre datele raportate în deconturile de TVA, declarațiile informative și facturile electronice transmise prin RO e-Factura sunt utilizate în analiza de risc și în selectarea contribuabililor pentru verificări. În exemplele publicate de ANAF apar ajustări rezultate din neconcordanțe între aceste surse de informații sau din lipsa documentelor necesare pentru exercitarea dreptului de deducere.

Din perspectiva contribuabililor, această tendință înseamnă o schimbare mai profundă decât simpla intensificare a controalelor. Dacă până acum apărarea contribuabilului într-o inspecție fiscală era construită în principal în jurul declarațiilor fiscale și a documentelor contabile, devine esențială capacitatea companiei de a demonstra coerența dintre contabilitate, raportările fiscale, sistemele operaționale, documentația și raționamentele economice din spatele operațiunilor și deciziilor de business. Această evoluție este, într-o anumită măsură, rezultatul firesc al digitalizării administrației fiscale. O autoritate care dispune de mai multe date va încerca inevitabil să le utilizeze pentru a identifica zonele de risc și pentru a selecta mai eficient contribuabilii care urmează să fie verificați.

În același timp, noul model de control ridică o provocare suplimentară pentru companii: necesitatea de a explica rapid și convingător orice diferență sau abatere identificată de algoritmii de analiză de risc. Cu cât informațiile sunt mai fragmentate între departamente, sisteme și surse de raportare, cu atât probabilitatea unui control și costul gestionării acestuia cresc. Controalele fiscale din 2026 sugerează o schimbare de paradigmă. Accentul nu mai cade exclusiv pe interpretarea unei reguli fiscale sau pe verificarea unor documente contabile, ci pe capacitatea contribuabilului de a demonstra că ansamblul datelor sale fiscale, contabile și operaționale se referă și cuprinde activitatea economică reală, ca atare. Pentru companii rămâne la fel de importantă pregătirea și organizarea corespunzătoare a documentelor financiar-contabile, însă devine limpede că acest lucru nu mai este suficient, mai ales dacă nu se asigură consistența acestora cu realitatea economică și raționamentul din spatele deciziilor de afaceri ale companiei.