Diaspora românească poartă povara financiară a familiilor de acasă
Protecția financiară formală nu ține pasul cu obligațiile!
Distanța geografică dintre România și țările de rezidență nu a redefinit legătura afectivă și materială a celor peste un milion de compatrioți stabiliți în străinătate. Pentru mulți dintre ei, viața se desfășoară simultan în două spații distincte, iar responsabilitățile financiare nu se opresc la granița națională.
Un nou studiu comandat de Allianz-Țiriac, realizat prin prisma expertizei Centrului de Sociologie Urbană și Regională (CURS), relevă o realitate complexă: majoritatea românilor din diaspora continuă să suporte povara financiară a familiilor rămase acasă, deși mecanismele de protecție instituțională sau privată din țara natală rămân insuficiente.
Datele colectate în perioada aprilie-mai 2026, pe un eșantion reprezentativ de 1.184 de persoane, utilizând metodologia CAWI (interviu web asistat de calculator), cu o marjă de eroare de ±2,8% la un nivel de încredere de 95%, pun în lumina reflectoarelor un decalaj semnificativ între implicarea financiară și gradul de acoperire prin asigurări. Rezultatele indică faptul că aproape jumătate dintre participanți, respectiv 42%, nu dețin nicio poliță de asigurare în România, deși aici își au rădăcinile familiale și activele imobiliare.
Această vulnerabilitate contrazide percepția generală a siguranței, deoarece 58% dintre respondenți afirmă că se simt mult mai protejați în țările în care locuiesc actual, beneficiind de sisteme de asigurări private sau publice mai dezvoltate.
Legătura cu patria rămâne puternică, nu doar sentimental, ci și structural. Mai bine de jumătate dintre intervievați, exact 57%, au părinții rezident în România. O proporție aproape egală, 45%, deține încă o proprietate locativă în țară, iar 44% au partenerul de viață sau copii minori care continuă să locuiască pe teritoriul românesc.
Aceste cifre subliniază faptul că, pentru marea majoritate, viața este fragmentată între două națiuni, creând o dublă expunere la riscuri care necesită o gestionare atentă a resurselor.
Fluxul de bani către România este o componentă esențială a bugetului familial pentru diasporă. Printre cei care transferă sume de bani acasă, 43% utilizează fondurile exclusiv pentru întreținerea părinților sau a altor rude dependente. Alți 33% susțin financiar copiii, iar 26% acoperă ratele la credite sau cheltuielile aferente bunurilor imobile deținute în țară. În plus, aproape un sfert dintre respondenți menționează că continuă să investească în mentenanța sau extinderea locuințelor lor din România, demonstrând o angajare pe termen lung față de activul imobiliar național.
Cu toate acestea, protecția financiară formală nu ține pasul cu aceste obligații. În timp ce în țările de rezidență, protecția este integrată în rutina zilnică, acasă ea lipsește adesea. Peste jumătate dintre participanți, anume 53%, beneficiază de o asigurare privată de sănătate în țara de domiciliu. De asemenea, 44% dețin o poliță obligatorie de rulare auto, 41% au o asigurare facultativă pentru locuință, iar 39% au contractat o asigurare de viață.
Această discrepanță sugerează că, deși românii din străinătate sunt protejați personal prin sistemele locale, familia și bunurile lor din România rămân expuse riscurilor majore, cum ar fi decesul, boala sau dezastrele naturale, fără o plasă de siguranță corespunzătoare.
Un paradox interesant emerge în analiza datelor pe țări. Germania, de exemplu, prezintă cel mai mare procent de români care nu au nicio asigurare în România, ajungând la 55%. Totuși, aceasta este și țara unde respondenții declară cel mai înalt nivel de satisfacție față de sistemul de asigurări local, cu 62% care se simt bine protejați acolo.
Această dualitate ilustrează cum accesibilitatea și cultura asigurărilor din vestul Europei contrastează cu lacunele de acoperire din sistemul românesc, lăsând o parte din responsabilitate în gol.
Preocupările principale ale diasporei sunt dominate de temerile legate de sănătate și stabilitate. Pentru 57% dintre respondenți, sănătatea părinților sau a altor membri ai familiei rămase acasă reprezintă sursa principală de anxietate.
Stabilitatea financiară a acestora îi îngrijorează pe 38% dintre participanți, iar riscul pierderii unui membru important al familiei este evaluat de 35%. Diferențele regionale sunt notabile: românii stabiliți în Franța manifestă cele mai mari îngrijorări privind sănătatea familiei (67%), urmați de cei din Germania (62%). În Spania și Italia, această proporție este de 59%.
Allianz-Țiriac a lansat o inițiativă pentru diaspora!
Pe de altă parte, în Marea Britanie și Irlanda, accentul se pune mai mult pe stabilitatea financiară (40%), iar în Italia, acest aspect este menționat de 42% dintre respondenți.
Aceste variații indică faptul că contextul socio-economic al țării de rezidență modulează tipul de riscuri percepute de comunitatea românească.
Percepția asupra capacității familiei de a supraviețui unui șoc major variază ușor între țări, dar rămâne consistentă ca mărime de ordin. În Germania, 40% dintre români cred că familia nu și-ar putea menține nivelul de trai fără sprijinul lor direct în caz de evenimente grave.
Proporții similare se observă în Franța (43%) și în Marea Britanie/Irlanda (42%). În Spania și Italia, peste o treime dintre respondenți (37% și 34%, respectiv) împărtășesc aceeași opinie. Indiferent de locație, diaspora se percepe ca pilierul fundamental al rezilienței economice a familiilor din România.
În fața acestor provocări, Allianz-Țiriac a lansat o inițiativă specifică destinată românilor din străinătate, vizează eliminarea barierei distanței. Compania a dezvoltat un model de livrare a serviciilor de asigurare 100% online, susținut de o rețea de consultanți specializați care înțeleg nuanțele vieții transnaționale. Acest sistem permite românilor din afara granițelor să încheie, administreze și gestioneze polițe de asigurare pentru sine, pentru bunurile lor sau pentru familiile din România, fără a fi necesară o deplasare fizică în țară.
Procesul digital acoperă întreaga gamă de activități, de la consultanța inițială și emiterea documentelor, până la administrarea ulterioară a contractelor, facilitând astfel accesul la protecție financiară pentru cei care trăiesc între două lumi.
Virgil Șoncutean, Directorul General al Allianz-Țiriac Asigurări, subliniază importanța adaptării produselor la realitatea demografică a românilor. El menționează că, pentru majoritatea diasporei, distanța nu a diminuat sentimentul de datorie față de cei rămași acasă. Deși românii plecați rămân principalul suport economic pentru familiile lor, protecția financiară a acestora din România este adesea limitată. Mai mult de jumătate dintre ei transferă bani periodic, iar aproape patru din zece recunosc că, într-un scenariu nefavorabil, familia nu ar putea face față singură.
Simultan, aproape jumătate nu dețin nicio asigurare în România, deși au obligații financiare concrete. Această dinamică demonstrează că viața multor români este bifocală, necesitând soluții de protecție care să se miște odată cu ei.
Șoncutean afirmă că compania și-a asumat un angajament pe termen lung, construind servicii accesibile de la distanță și echipe de consultanți capabile să gestioneze complexitatea unei existențe împărțite între două state. Filozofia centrală este că protecția trebuie să urmărească viața individului, indiferent de locația sa, permițându-i să rămână aproape de cei dragi chiar și la distanță. Prin această abordare, Allianz-Țiriac încearcă să închidă golul dintre responsabilitate și securitate, oferind un instrument practic pentru gestionarea riscurilor în ambele jurisdicții.
Studiul realizat de CURS oferă o hartă detaliată a acestor tensiuni.
Eșantionul de 1.184 de respondenți, selectat prin metode CAWI, reflectă diversitatea diasporei și provocările specifice fiecărei țări de rezidență.
Datele arată că, deși tehnologia și inovația în sectorul asigurărilor avansează, cultura protecției financiare din România nu a ținut pasul cu evoluția modului de viață al românilor din străinătate.
Rezultatul este o comunitate care investește emoțional și financiar în țara natală, dar care rămâne expusă riscurilor din cauza lipsei unor instrumente de hedge adecvate, o situație pe care noile servicii digitale încearcă să o remedieze prin accesibilitate și flexibilitate.