Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin cere revizuirea regimului fiscal al muncii cu timp parțial

Proiectul de rectificare bugetară aruncă lumină pe o problemă mai amplă!

În contextul în care proiecția economică pentru 2026 indică o scădere a produsului intern brut cu 0,4%, comparativ cu scenariul anterior care presupunea o expansiune de 1%, autoritățile au fost forțate să ajusteze estimările privind încasările din impozitul pe venituri salariale, cu o revizuire în scădere de aproximativ 488 de milioane de lei. În fața acestei perspective, Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) a transmis o cerere oficială către Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, precum și către Parlament, solicitând o reevaluare a regulilor care guvernează contribuțiile sociale minime impuse anumitor acorduri de muncă cu timp redus.

Această inițiativă se bazează pe concluzia că cadrul fiscal curent poate descuraja angajarea formală a celor care nu pot lucra la normă completă, limitând astfel șansele de a extinde baza de contribuabili și de a lupta împotriva deficitului cronic de forță de muncă.

Dezbaterea publică în România se concentrează de ani de zile pe lipsa personalului calificat, pe necesitatea creșterii competitivității și pe imperativul de a atrage mai mulți cetățeni în circuitul economic. Totuși, se pune întrebarea cât de mult propriile reguli fiscale contribuie la dificultatea generării de locuri de muncă.

Pentru anumite contracte cu timp parțial, firmele sunt obligate să plătească diferența dintre contribuțiile calculate pe baza salariului efectiv și cele determinate prin raportare la o bază minimă stabilită prin lege.

Deși această reglementare vizează combaterea muncii neînregistrate, un obiectiv pe deplin legitim, efectele ei trebuie analizate și din perspectiva modului în care costurile suplimentare pot descuraja angajările legale.

Proiectul de rectificare bugetară evidențiază o problemă mai amplă: sustenabilitatea încasărilor publice depinde nu doar de cotele contribuțiilor, ci și de dinamica ocupării. Ajustările propuse nu pot fi atribuite exclusiv regimului fiscal al muncii cu timp redus, ci reflectă evoluții economice și bugetare mai largi. Într-o economie în care se prognozează o contracție, devine crucial să se analizeze dacă regulile existente facilitează sau greută angajarea formală. Reforma contribuțiilor pentru contractele part-time ar trebui evaluată ca un instrument potențial de creștere a participării economice, cu impact asupra atât veniturilor statului, cât și asupra costurilor suportate de angajatori.

Raportul OECD privind economia României pentru 2026 subliniază că doar aproximativ 2% din forța de muncă activă din țară lucrează cu timp parțial. Organizația identifică regimul contribuțiilor minime, alături de alte restricții, ca unul dintre factorii care limitează flexibilitatea pieței muncii și recomandă facilitarea utilizării contractelor cu normă redusă.

Deși participarea scăzută la muncă cu timp parțial nu se explică exclusiv prin politicile fiscale – veniturile, structura economică și accesul la servicii de îngrijire joacă, de asemenea, un rol important – pentru persoanele care încearcă să se reintegreze în piața muncii după o perioadă de inactivitate, posibilitatea de a începe cu un program redus poate fi decisivă.

Ea a oferit un exemplu concret: o femeie care revine după ani de inactivitate poate avea nevoie să înceapă cu doar patru ore pe zi, iar un angajator poate avea nevoie exact de acele patru ore.

Totuși, în anumite situații, fiscalitatea introduce un cost suplimentar calculat prin raportare la o bază mai mare decât salariul efectiv.

CONAF a formulat cinci direcții concrete către Ministerul Finanțelor!

Chiriac a menționat că nu contestă necesitatea combaterii muncii subdeclarate, dar a subliniat că o politică fiscală trebuie să fie capabilă să distingă între fraudă și o formă legitimă de angajare.

Ea a propus compararea costului menținerii regulilor actuale cu efectele unei reforme asupra ocupării și veniturilor viitoare, subliniind că nu putem avea o economie mai puternică doar prin colectarea mai mare de la cei care muncesc deja, ci trebuie create condiții pentru ca mai mulți oameni să poată munci legal.

Pe baza acestei analize, CONAF a formulat cinci direcții concrete adresate Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii și Parlamentului. Prima propunere vizează revizuirea contribuțiilor minime aplicabile contractelor cu timp redus, solicitând un mecanism prin care contribuțiile sociale să fie calculate în funcție de venitul efectiv, cu o implementare etapizată, prioritară pentru persoanele care se reintegrează după inactivitate, folosind criterii obiective și ușor de verificat.

A doua direcție cere o evaluare comparativă a impactului fiscal și al ocupării, analizând trei scenarii: menținerea status quo-ului, revenirea la contribuții proporționale și aplicarea etapizată a reformei, includând în evaluare pierderile statice, angajările suplimentare potențiale și costurile administrative.

A treia propunere se concentrează pe combaterea muncii subdeclarate prin controale bazate pe risc, utilizând datele administrative existente pentru a identifica diferențele dintre timpul declarat și cel efectiv, fără a împovăra angajatorii care folosesc legal contracte part-time cu proceduri suplimentare nejustificate. A patra direcție cere monitorizarea efectelor reformei la intervale de 6, 12 și 24 de luni, evaluând numărul persoanelor anterior inactive care intră în ocupare, creșterea netă a ocupării și evoluția veniturilor declarate, fiind atentă să nu confunda creșterea numărului contractelor part-time cu o creștere reală a ocupării.

În cele din urmă, a cincea propunere subliniază necesitatea de a proteja drepturile sociale ale salariaților, evaluând impactul asupra pensiilor și asigurărilor sociale, astfel încât flexibilitatea fiscală să nu ducă la precarizarea involuntară a muncii.

Eliminarea contribuțiilor suplimentare pentru anumite contracte part-time a fost deja discutată în Parlament. CONAF solicită ca evaluarea acestei reforme să includă explicit efectele asupra reintegrării persoanelor inactive și asupra capacității economiei de a genera venituri pe termen mediu. Deși o eventuală reducere a contribuțiilor poate produce pierderi bugetare imediate, angajările suplimentare pot compensa parțial aceste efecte, dar amploarea lor trebuie estimată și verificată, nu doar presupusă.

România are nevoie simultan de disciplină fiscală și de o bază economică mai largă, iar cele două obiective nu trebuie tratate separat.

Reforma fiscalității part-time trebuie evaluată prin prisma a câți oameni noi aduce în economie, ce drepturi le asigură și ce valoare economică generează pe termen lung.