Companiile sufocă sub presiunea taxelor și a consumului scăzut
De ce UE amână ajustările fiscale pe 3-4 ani?
Fiscalitatea intensificată și cererea internă slabă creează un mediu asfixiant pentru sectorul privat, iar soluția constă în echilibrarea consolidării bugetare cu sustainabilitatea economică.
Analiza realizată de Ruxandra Târlescu, partener coordonator în domeniul fiscal la PwC România, evidențiază necesitatea continuării ajustării fiscale pentru a atinge un deficit de 3% din produsul intern brut până în anul 2031.
Cu toate acestea, marginea de manevră pentru introducerea unor noi impozite sau creșterea celor existente este în continuă scădere.
Creșterea poverii fiscale din ultima perioadă a exercitat o presiune semnificativă atât asupra entităților juridice, cât și asupra cetățenilor, efectele negative fiind deja vizibile în indicatorii macroeconomici. Proiecțiile pentru anul curent indică o expansiune modestă a economiei, situată la nivelul de 0,7%.
Astfel, autoritățile trebuie să identifice un mecanism optim care să permită menținerea ritmului de reducere a datoriilor publice fără a debilita și mai mult motorul creșterii economice.
În acest cadru, măsurile fiscale propuse de noul executiv românesc merită examinate atent, acestea fiind comunicate public înainte de obținerea votului de învestitură parlamentară și înainte de a intra formal în procedura legislativă. Orientările declarate sunt relevante deoarece încearcă să satisfacă simultan două obiective aparent contradictorii: continuarea corecției bugetare și atenuarea impactului negativ asupra activității economice.
Planul fiscal include eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) începând cu 1 ianuarie 2027, păstrarea structurii bazate pe o cotă unică, extinderea bazei de impozitare și îmbunătățirea colectării TVA. De asemenea, se preconizează accelerarea proceselor de rambursare pentru firme, modernizarea instituției ANAF și o disciplinare mai riguroasă a cheltuielilor publice.
Această combinație de măsuri are potențialul de a shifta accentul de la simpla majorare a cotelor fiscale către o consolidare structurală mai durabilă, deși implementarea reușită devine o provocare majoră într-un context de decelerare economică.
Dacă Pe termen lung, acest scenariu poate eroda chiar capacitatea statului de a genera veniturile necesare bugetului. România a înregistrat acum doi ani cel mai mare deficit bugetar din spațiul Uniunii Europene, ajungând la 9,3% din PIB. Corecția s-a realizat rapid, principalul instrument folosit fiind fiscalitatea.
Multe state membre ale UE distribuie o ajustare de această magnitudine pe o perioadă de trei sau patru ani, însă România a comprimat acest proces în doar douăsprezece luni. Cota standard a TVA a fost majorată de la 19% la 21%, cotele reduse au fost armonizate la 11%, iar impozitul pe dividende a înregistrat o salpă de la 10% la 16%.
Impozitele locale pe proprietate au, de asemenea, suferit majorări. Din perspectiva rezultatelor bugetare, aceste intervenții par a fi fost eficiente.
Conform datelor furnizate de Ministerul Finanțelor, în primul an de aplicare a noii cote de TVA, perioada cuprinsă între august 2025 și iulie 2026, încasările provenite din această taxă au crescut cu 22,2% comparativ cu cele 12 luni anterioare. Deficitul bugetar a început să se reduce, atingând un nivel de 2,89% din PIB în primele opt luni ale anului 2026, în contrast cu 4,51% înregistrate în aceeași perioadă din 2025.
Agențiile internaționale de rating, inclusiv Fitch, Moody’s și Standard & Poor’s, au recunoscut eforturile depuse, menținând țara în categoria creditelor de investiții, dar cu o perspectivă negativă, ceea ce sugerează că procesul de stabilizare nu s-a finalizat.
Suntem, așadar, abia la jumătatea drumului. Deficitul a scăzut deja la aproximativ 6,2% din PIB, nivel estimat de Comisia Europeană pentru anul curent. Pentru a atinge ținta de sub 3% până în 2031, mai este necesară o corecție de aproximativ trei puncte procentuale din PIB, o diferență similară cu cea deja realizată față de anul 2024.
Totuși, etapele rămase sunt mai complexe, deoarece impozitarea a fost deja ridicată pe majoritatea fronturilor.
Cât de vulnerabile sunt companiile acum!
Impactul fiscalitarului crescut se resimte clar în economie.
În anul următor majorării TVA, rata inflației s-a menținut în apropierea pragului de 10%, atingând un maxim de 10,85% în luna mai.
Scăderea sub acest nivel s-a produs abia în vara anului, când în august s-a înregistrat o rată de 6,17%, odată cu ieșirea din calculul statistici a scumpirilor din anul precedent.
Presiunea asupra prețurilor persistă însă, deoarece în septembrie inflația a înregistrat o nouă creștere, ajungând la 6,61%, conform Institutului Național de Statistică (INS).
Sectorul comercial a suferat o inversare a tendinței imediat după majorarea TVA, vânzările intrând pe teren negativ chiar în luna modificării fiscale. Această scădere a durat un an întreg, România fiind singura țară din regiune care prezintă o astfel de evoluție, conform datelor Eurostat.
Abia în august 2026, la un an de la schimbarea cotei, comerțul cu amănuntul a revenit pe o linie de creștere, înregistrând un avans de 2,3% față de luna iulie și 0,1% față de luna corespunzătoare din anul anterior.
Totuși, în primele opt luni ale anului, volumul cifrei de afaceri a rămas în scădere cu 5,1% comparativ cu perioada similară din 2025, relevă INS.
Entitățile juridice se află într-o poziție vulnerabilă, strânse între clienți care reduc cheltuielile și caută oferte promoționale, pe de o parte, și costuri operaționale mai mari legate de energie, forță de muncă și impozite, pe de altă parte. În industria alimentară, marjele de profit s-au subțiat considerabil.
Prin urmare, întrebarea crucială pentru viitor nu mai este cât de mult pot crește impozitele, ci cum se poate stabili un echilibru între reducerea deficitului și menținerea unei economii suficient de robuste pentru a susține acest obiectiv.
Prima și cea mai importantă măsură necesară vizează îmbunătățirea colectării. Cel mai mare rezervor de venituri pentru România nu este o cotă fiscală suplimentară, ci TVA-ul deja datorat, dar neîncasat. În anul 2023, statul a omis să colecteze o treime din TVA-ul teoretic exigibil, având cel mai mare decalaj de conformare din Uniunea Europeană, în contrast cu o medie europeană de 9,5%, conform Comisiei Europene.
Pierderile financiare au atins suma de 45,5 miliarde de lei într-un singur an, conform aceluiași raport, o sumă care depășește veniturile aduse de majorarea cotei de TVA.
Recuperarea fiecărui punct procentual din acest decalaj ar aduce aproximativ 1,5 miliarde de lei în bugetul de stat.
Instrumentele tehnice pentru a atinge acest obiectiv există deja: facturarea electronică, raportarea în format SAF-T, sistemul e-Transport și declarația precompletată de TVA fac tranzacțiile vizibile pentru ANAF aproape în timp real. Utilizarea combinată a acestora, alături de verificarea încrucișată a datelor și controalele selective, poate genera venituri suplimentare și poate crea un mediu concurențial mai echitabil pentru companiile care își îndeplinesc obligațiile fiscale.
A doua măsură esențială este reforma cheltuielilor publice, asigurând totodată protejarea investițiilor productive în sectoare cheie precum infrastructura, energia, educația și digitalizarea. A treia condiție ține de predictibilitatea cadrului normativ. Firmele pot suporta o povară fiscală mai grea dacă sunt sigure că regulile de joc nu se modifică frecvent, de la un trimestru la altul. Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, programată pentru 2027, este un pas în această direcție, iar continuarea consolidării fără noi majorări de cote constituie cel mai puternic semnal pentru atragerea investițiilor.
Prima fază a ajustării a demonstrat că majorarea impozitelor generează rapid lichidități la buget. Din acest moment, statul trebuie să dovedească capacitatea de a încasa sumele care îi sunt deja datorate și de a cheltui eficient fondurile disponibile. O colectare optimizată și o concurență transparentă sunt soluții mai sustenabile decât o nouă creștere a notei de plată suportate de consumator. România are nevoie nu doar de un deficit redus, ci și de o economie competitivă pe termen lung.