Băncile ripostează în scandalul ROBOR: „Transparența nu înseamnă cartel

Dezbatere publică sau proces corect în instanță?

Comisia de Protejare a Băncilor și Riscului (CPBR) a ieșit la atac după ce Consiliul Concurenței a publicat motivarea oficială în dosarul ROBOR. Bogdan Chirițoiu, șeful instituției, a pus pe masă argumentele autorității, insistând pe modul în care a fost calculat indicele și cum s-a aplicat legea concurenței.

Deși CPBR salută dreptul Consiliului Concurenței de a-și exprima public poziția, comisia trage un semnal de alarmă: validarea acestei decizii trebuie să se mute urgent în sala de judecată. Doar așa poate fi garantat dreptul la apărare al tuturor celor implicați. Iar ieșirile publice ale conducerii Concurenței cer, evident, câteva lămuriri din temelii.

Urmărirea cotațiilor înseamnă automat cartel?

În primul rând, transparența informațională nu este totuna cu o înțelegere secretă. Faptul că jucătorii din piață se uită la prețurile practicate de concurență nu e o dovadă automată de cartel. Legea nu le cere actorilor economici să fie orbi la prețurile din piață; contează enorm natura informației și cum dictează ea comportamentul firmelor.

Sunt regulile interne probe de înțelegere secretă?

A doua precizare vizează chiar mecanismul intern, care nu poate fi transformat peste noapte în proba unui acord ilegal.

Pentru că ROBOR funcționează după reguli clare, stabilite din timp, orice critică adusă arhitecturii sale cere dovezi concrete despre o conduită anticoncurențială, nu doar arătarea cu degetul spre acest reper.

Au băncile interese economice trase la indigo?

În al treilea rând, e o eroare să crezi că băncile trag toate la fel la aceeași căruță economică. O creștere a indicelui ROBOR nu aduce automat bani în plus în vistieria fiecărei bănci.

Se poate sancționa fără un prejudiciu calculat?

Fiecare instituție are bilanțul său, costuri de finanțare unice, expuneri și riscuri complet diferite. Să pui o ștampilă comună pe toată lumea ignorând aceste nuanțe înseamnă să simplifici grosolan realitatea economică.

Mai mult, chiar dacă legea nu cere o cuantificare la ban a prejudiciului, asta nu o absolvă pe autoritate de obligația de a demonstra clar încălcarea. Chiar și atunci când sancționezi o restrângere a concurenței prin obiect fără să-i măsori efectele exacte, fapta și încadrarea ei juridică trebuie probate cu maximă rigurozitate.

Există o prezumție generală de vinovăție?

Dreptul european nu vine cu vinovăția la pachet pentru toată lumea. Inclusiv Curtea de Justiție a Uniunii Europene cere ca limitările prin obiect să fie interpretate strict, prin prisma contextului economic și juridic.

Nu poți invoca legi europene ca să acoperi lipsa unei demonstrații juridice solide.

Cine decide în final: judecătorul sau media?

În cele din urmă, dreptul la apărare nu e doar o bifă birocratică.

Cum se clădește încrederea în sistemul bancar?

După ce Consiliul Concurenței și-a spus cuvântul, fiecare bancă are dreptul să meargă în fața judecătorilor să-și apere cauza. Dezbaterea publică nu trebuie să calce în picioare independența justiției și nici să transforme un litigiu serios într-un circ mediatic.

Încrederea publică în instituții nu crește doar din sancțiuni spectaculoase, ci din forța argumentelor. O autoritate puternică e cea ale cărei decizii trec testul dur al controlului juridic și economic. CPBR insistă ca discuția să rămână pe terenul probelor și al argumentelor instituționale, pentru a proteja stabilitatea pe care cetățenii se bazează zi de zi.