Avocații BNR și ai băncilor apără ROBOR în fața judecătorilor
Ce prevede statutul BNR, stabilit prin Legea nr?
În fața magistraților Curții de Apel din București, reprezentanții legali ai băncilor și cei ai Băncii Naționale a României au expus argumentele lor pentru a bloca efectele deciziei autorității de concurență. Aceștia au solicitat instanței să suspende aplicarea sancțiunilor și să impună o restructurare a modului în care se formează indicile de referință ROBOR.
Din cealaltă parte, specialiștii juridici ai Consiliului Concurenței au pledat în favoarea menținerii pedepselor aplicate instituțiilor bancare, în contextul unui acuzat de cartelizare la determinarea ratelor.
Judecătorii se vor pronunța în săptămâna următoare asupra dreptului unei părți.
Deși autoritatea de concurență susține că nu pune în discuție mecanismul ROBOR în sine, banca centrală a cerut să fie recunoscută ca parte în litigiul împotriva Consiliului, întrucât hotărârea afectează competențele legale ale BNR în domeniul politicii monetare.
Echipa juridică a BNR a justificat cererea de intervenție prin argumentul că, în decizia de sancționare, se menționează că sistemul ROBOR funcționează ca un schimb de date economice sensibile între concurenți, ceea ce constituie o limitare a competiției. Participarea la fixarea prețurilor este descrisă ca un comportament anticoncurențial, conform textului deciziei citate de avocații. Instituțiile bancare sunt acuzate de coordonare a comportamentului competitiv pentru stabilirea comună a nivelului ROBOR.
Băncilor li s-a fixat un termen de 60 de zile, de la comunicarea hotărârii pe 28 septembrie, pentru a elabora un plan de măsuri de corecție.
Aceste măsuri, susțin reprezentanții BNR, vizează tocmai esența mecanismului de fixare: transparența cotațiilor și calculul indicilor pe baza acestora. Oficialii băncii centrale au afirmat anterior că vizualizarea ratelor nu slăbește, ci dimpotrivă încurajează competiția.
Conform statutului BNR, stabilit prin Legea nr. 312 din 2004, banca centrală reglementează piața interbancară prin Norma nr. 4 din 1995. Această normă stabilește principiul fundamental al transparenței ratelor.
În textul normativ se specifică că instituțiile de credit trebuie să afișeze continuu nivelurile orientative ale indicilor.
Punctul 5 al Normei nr. 4 din 1995 precizează: „Instituțiile de credit participante pe piața monetară interbancară sunt obligate să afișeze permanent, prin sisteme de difuzare a informației (tip Reuters), nivelurile orientative ale ratelor dobânzilor.” Reprezentanții BNR au subliniat că aceste reguli nu se aplică doar în timpul fixingului (perioada de o jumătate de oră pentru calculul indicilor), ci pentru întreaga piață monetară.
Fixingul nu este un proces izolat, ci o parte integrantă a pieței care funcționează zilnic. Astfel, regula privind transparența se aplică întregii piețe, inclusiv componentei de fixare a prețurilor, explică banca centrală.
BNR îndeplinește rolul de reglementator și de administrator al mecanismului de stabilire a indicilor ROBID și ROBOR.
Acest sistem funcționează printr-o platformă de cotare gestionată de o entitate (agent de calcul) desemnată de BNR. Agentul nu acționează independent, ci conform instrucțiunilor băncii centrale, fiind de fapt un mandatar, iar băncile nu au o relație directă cu acest agent. Sistemul ROBOR a rămas neschimbat din 2008, însă acum Consiliul Concurenței încearcă o modificare a acestuia față de forma stabilită inițial, prin măsurile impuse băncilor.
Planul de măsuri cerut băncilor, susține Consiliul, nu țintește regulile BNR, ci relația dintre bancă și agentul de calcul. Totuși, conform poziției BNR, nu există o legătură directă între acești doi actori.
Ce tipuri de cotații există în cadrul ROBOR?
Dacă se impune băncilor să ceară agentului de calcul să anuleze transparența, se modifică de fapt configurația sistemului ROBOR față de forma aprobată de banca centrală.
Chiar dacă BNR ar modifica mecanismul, acest proces nu se poate realiza în termenul de 60 de zile cerut de Consiliul, deoarece este necesară o analiză și o testare a schimbărilor. O astfel de transformare nu se poate efectua brusc, fără evaluarea consecințelor. Prin urmare, dacă băncile nu pot modifica procedura agentului de calcul, care altă măsură ar trebui să adopte? a întrebat unul dintre avocații băncii centrale.
Astfel, transparența cotațiilor este o trăsătură a pieței și nu poate fi schimbată nici de agentul la cererea băncilor, decât dacă BNR își modifică propriul cadru normativ.
Juristul Consiliului Concurenței a argumentat că există două tipuri de cotații în cadrul ROBOR: cele orientative și cele ferme, din fereastra de fixare între orele 10:30 și 11:00. Argumentul că nu este atacat mecanismul stabilit de BNR se bazează pe faptul că normele băncii centrale se referă exclusiv la cotațiile indicative, nu la cele ferme.
Punctul 6 din norma monetară interbancară impune obligația de a cota pentru celelalte instituții participante niveluri de dobândă ferme sau informative. Punctul 7 specifică că, odată ce o cotație fermă este acceptată, tranzacția este considerată finalizată și se execută fără condiții suplimentare. În regulamentul BNR nu se găsesc definiții precise pentru cele două tipuri de cotații.
În viziunea juristului autorității de concurență, norma cere publicarea zilnică, între orele 9:00 și 16:00, doar a cotațiilor orientative.
Acestea nu sunt obligatorii și nu au legătură cu litigiul, în timp ce cotațiile ferme, din intervalul 10:30-11:00, sunt cele relevante.
La ora 11:00, când se încheie fixarea, cele nouă bănci pot cere celei de-a zecelea să onoreze tranzacția la dobânda licitată, adică ultima cotație înregistrată până la ora limită.
Dacă o bancă nu cotează corect ce poate oferi, ci se bazează pe cotațiile celorlalți văzute în timp real, atunci este o cotație falsă. Prin urmare, ROBOR-ul apărut astăzi de BNR este considerat corect, deci banca centrală nu ar avea motiv să intervină în proces, susține Consiliul.
Juristul a mai menționat că toate băncile au primit scrisori „pro causa” semnate de guvernatorul BNR, care conțin o formulare ambiguă.
Aceste documente indică, conform punctului 5 din Norma 4, obligația băncilor de a publica cotații pe toată durata zilei, inclusiv în perioada de fixare. Însă nu se specifică dacă este vorba de cotații orientative sau ferme. Această ambiguitate permite interpretări diferite.
Cotațiile ferme sunt numite așa pentru că fiecare bancă trebuie să declare ce și cât poate oferi, serios și cu angajament, fără a se baza pe acțiunile concurenților.
Această problemă nu are legătură cu Norma 4 sau cu regulile ROBID/ROBOR.
Se presupune că obiectivul final al băncilor este să dovedească că reglementatorul le-a obligat prin normă să urmeze această modalitate de cotare, pentru a se declara fără vină, întrucât acționează conform regulilor instituționale.
Nu există nicio prevedere în regulile ROBID/ROBOR care să obligue băncile să publice cotațiile ferme din intervalul 10:30-11:00, ci doar cele orientative, consideră autoritatea de concurență. Publicarea cotațiilor orientative este firească, dar cunoașterea cotațiilor ferme ale concurenților este esențială, deoarece acea dobândă reprezintă prețul banilor. Juristul afirmă că regulile ROBID/ROBOR sunt în esență bune, însă acea fereastră electronică de fixare este, în opinia sa, rezultatul acțiunilor băncilor.