Arbitrajul devine instrument cheie în marile proiecte de infrastructură
Ce a declarat Sebastian Metz, directorul AHK România?
Conflictul juridic în șantierele de mari dimensiuni se mută tot mai des din instanțele de stat spre medierea prin arbitraj. Această tendință se intensifică pe fondul unei explozii de investiții în infrastructură, care creează o presiune enormă asupra contractelor de construcție. Datele recente publicate de Institutul Național de Statistică (INS) confirmă această dinamică: în primele opt luni ale anului, volumul total al activităților de construcții din România a crescut cu 15,4%.
În special, lucrările inginerești, care includ marile proiecte publice, au înregistrat o creștere de 11,6%.
La nivel internațional, România se poziționează ca lider regional; conform datelor Eurostat, țara noastră a înregistrat un avans anual record de 39% în acest sector vara anului 2026, impulsat în mod semnificativ de ritmul accelerat al lucrărilor pe autostrăzi.
La scară globală, această efervescență vine însoțită de un număr crescut de litigii comerciale. Statisticile Curții Internaționale de Arbitraj (ICC) arată că disputele din sectoarele construcțiilor și energiei sunt cele mai frecvente în mediul de business, reprezentând cel puțin 45% din totalul cazurilor înregistrate.
În acest context, specialiștii adunați de Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România) subliniază că arbitrajul devine o necesitate strategică, datorită flexibilității procedurale și expertizei tehnice oferite.
Sebastian Metz, directorul AHK România, a declarat: Consider că arbitrajul permite tuturor actorilor implicați să participe la configurarea propriului cadru de soluționare a litigiilor. Infrastructura din România este în plină dezvoltare și va continua să se extindă, nu doar pe partea de drumuri, ci și pe partea de căi ferate și porturi.
Prin urmare, pe zona de construcții pot apărea și dispute, care se rezolvă mult mai ușor prin arbitraj.
Ce concluzie s-a desprins din dezbaterile cu administrația?
Conform spuselor lui Claus Köhler, președintele Curții de Arbitraj de pe lângă AHK România, tribunalul arbitral poate avea, în anumite situații, competențe tehnice suficiente pentru a analiza aspecte complexe fără a apela la experți externi, ceea ce poate reduce costurile și durata procedurilor.
O concluzie desprinsă din dezbaterile dintre reprezentanții administrației publice, avocați și companii de construcții este că multe dintre conflicte își au originea în faza de pregătire a proiectelor. Documentația insuficient pregătită sau contractele incomplete pot genera blocaje și litigii costisitoare chiar și atunci când procedurile de achiziție au fost derulate corect din punct de vedere legal.
Motiv pentru care o pregătire mai riguroasă a proiectelor și a contractelor rămâne cea mai eficientă metodă de reducere a disputelor și a întârzierilor în implementare.
Interesul crescut pentru arbitraj coincide cu un moment în care România derulează unele dintre cele mai ample programe de investiții în infrastructură din ultimele decenii. Numai prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), finalizat în vara acestui an, Ministerul Transporturilor a absorbit o sumă record de 5 miliarde de euro exclusiv pentru infrastructura de transport, finanțând șantiere complexe pentru aproximativ 250 km de autostradă și 500 km de cale ferată modernizată.
În paralel, bugetul național alocat Ministerului Transporturilor pentru anul în curs depășește 40 de miliarde de lei, împărțit în 24 miliarde lei pentru domeniul rutier și 15,6 miliarde lei pentru cel feroviar.
Proiectele sunt suplimentate constant de Guvern pentru a evita blocajele. De asemenea, strategia națională prevede prioritizarea unui necesar total de investiții în transporturi estimat la aproape 500 de miliarde de lei.
În condițiile în care o singură entitate, precum Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), gestionează în prezent proiecte de circa 50 de miliarde de lei, numărul mare de subcontractori, riscurile de proiectare și termenele contractuale strânse transformă managementul eficient al disputelor dintr-o temă juridică secundară într-o necesitate economică de sute de milioane de euro.