ANAF îngheață conturile firmelor românești pentru datoriile partenerilor străini

Cine primește notificarea?

ANAF a activat un mecanism nou care îi permite să înghețe fondurile datorate unor parteneri din străinătate.

În baza Ordinului președintelui ANAF nr. 1.227/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 891 din 23 octombrie, Fiscului i s-a pus la dispoziție un formular standardizat de poprire destinat exclusiv debitorilor nerezidenți.

Nu este vorba despre un drept nou de a dispune măsuri de asigurare, ci despre instrumentul operațional care permite aplicarea acestor măsuri atunci când partenerul străin nu are domiciliu fiscal și nu este înregistrat în România.

Cum funcționează blocarea fondurilor?

Documentul oficial este adresat terțului care deține sau datorează sume debitorului nerezident.

În practică, scenariul poate implica o firmă românească obligată să plătească o factură unui furnizor din afara țării, o instituție publică cu un contractant străin, o companie care datorează chirii, redevențe sau comisioane către un partener extern, sau orice altă entitate care deține fonduri ale debitorului.

Poprirea se consideră activată din momentul în care terțul primește comunicarea, fiind obligat să noteze data și ora exactă a primirii.

Recepția adresei nu înseamnă datorie!

Blocaja se aplică asupra oricăror sume deținute sau datorate, indiferent de titlu juridic, către debitorul nerezident.

Măsura acoperă și plățile viitoare care decurg dintr-o relație juridică deja existentă.

În loc de a transfera banii către partenerul străin, terțul trebuie să urmeze indicațiile ANAF și să vireze sumele într-un cont de garanții deschis la Trezoreria Statului.

Diferența față de executarea definitivă?

Comunicarea trebuie să precizeze obligațiile fiscale sau bugetare pentru care se dispune măsura și valoarea estimată sau stabilită. Documentul se emite în două exemplare: unul se transmite terțului vizat, iar celălalt rămâne în dosarul de executare.

Recepția adresei nu echivalează automat cu existența unei datorii imediate.

Dacă terțul nu datorează sume și nu va datora în viitor în baza unor contracte existente, trebuie să notifice organul fiscal în termen de cinci zile.

Cum se contestă decizia?

Ignorarea comunicării expune firma la riscul de a fi considerată în incumplire. Societatea trebuie să analizeze contractele, facturile, avansurile și compensările cu debitorul indicat de Fisc.

Poprirea asigurătorie se distinge clar de executarea definitivă. Scopul său este preventiv: a împiedice dispariția fondurilor înainte ca ANAF să poată recupera creanța. Codul de procedură fiscală autorizează aceste măsuri în situații excepționale, când există pericolul ca debitorul să se ascundă sau să risipească patrimoniul. Măsura poate fi dispusă chiar înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cursul unui control. Dacă obligația devine executorie și rămâne neplatită, poprirea asigurătorie se transformă în poprire executorie, cu transmiterea documentelor corespunzătoare de către organul fiscal. Absența unei asemenea evoluții înseamnă că fondurile blocate nu sunt confiscate definitiv.

Contestația deciziei de instituire a măsurii asigurătorii poate fi formulată de debitorul sau de persoana interesată la instanța de contencios administrativ competent. Termenul legal este de 30 de zile de la comunicare, fără a parcurge o procedură administrativă prealabilă.

Impactul direct asupra firmelor românești!

Actele de punere în aplicare a măsurii pot fi contestate în cadrul executării, conform Codului de procedură fiscală. Măsura se ridică prin decizie motivată odată ce motivele inițiale încetează sau se constituie o garanție admisă de lege.

Pentru firmele românești, impactul este semnificativ: o societate poate deveni terț poprit fără a avea datorii proprii la ANAF, doar prin raportul său cu un partener străin vizat de măsura asigurătorie. Din momentul primirii adresei, plata directă către partenerul extern expune firma la consecințe fiscale și la dubla plată. În paralel, înghețarea fondurilor poate declanșa un conflict contractual cu furnizorul. Societatea trebuie să arhiveze adresa ANAF, dovada datei și orei primirii, răspunsurile trimise și documentele contabile care atestă ce sume erau sau nu erau datorate.

Noul formular facilitează intervenția ANAF în dosarele transfrontaliere. Semnalul pentru companii este evident: relația cu un partener nerezident poate genera obligații directe față de Fisc, chiar dacă firma și-a achitat propriile taxe.